O, vine Dimineaţa – dar Noaptea-i tot aşa!…
– De ce se prelungeşte aceastã noapte grea,
de ce nu se zãreşte nici semn de zori ieşind
ci aripile Nopţii tot negre se întind?
E-atât de lungã noaptea de când s-a înnoptat
de-atâta cale lupii urlând ne-au spãimântat
de când nãluci vrãjmaşe cu ţipete şi plâns
ne-au biciuit obrajii şi sufletul ne-au strâns.
De ce nu vine oare odatã Ziua iar?
– ori are sã mai cadã în cursã vreun tâlhar,
ori nu-i destulã roua, ori zorii n-au rãspuns
ori lutul nostru încã nu-i frãgezit de-ajuns?
de Traian Dorz
