O, zilele prind aripi
ori bune-au fost ori rele
şi merg în cer sã spunã
cum te-ai purtat cu ele.
Iluzii sau cãtuşe
le cad când vine seara
şi negura şi fumul
– se duc doar cu comoara.
De fiecare datã
mai singurã pe ape
lumina lor apune
aproape, mai aproape.
Iar ultima-ţi rãmâne
fãrã apus şi stele
ca sã te ia la toate
sã te-ntâlneşti cu ele.
Ferice-atunci de-aceia
ce-n pace pot sã moarã
ce zilele-i aşteaptã
în cer ca o comoarã!
de Traian Dorz
