….m-am întâlnit cu mine în vis…eu cel de ieri, de azi şi de mâine…nu mai ştiu cine pe cine a îmbărbătat, am reţinut doar un ecou…” Este suficient să vrei şi este!!!”…şi m-am trezit nedumerit.
Am deschis calculatorul şi …” Dacă vrei, visul devine dorinţă. Dorinţa este partea din sufletul tău legată de vis. Ea îţi proiectează viitorul, te atrage şi intră o dată cu tine în lumea de dincolo de azi, fie că vrei, fie că nu vrei, pentru că odată, altcândva, ai vrut.
Ca să faci ceva în viaţă trebuie să doreşti.
Făptuirea are în spate visul devenit dorinţă. Dar nu-i deajuns să doreşti. Ca să faci ceva ăn viaţă trebuie să poţi.
Acesta ar fi ciclul facerii.
Începi cu un vis. Continui cu o dorinţă. Închei cu puterea de a face … şi mergi mai departe. Către un alt vis.
Să visezi, să doreşti, să poţi. Simplu. Atât de simplu !”
….cuvintele acestea mi-au pătruns la suflet, am şi uitat de ce deschisesem calculatorul…
Oare acum când auzim peste tot colinda „Cerul şi pământul” cine mai visează la raiul cel de sus…La îngerii curaţi…la sfinţii luminaţi?
Oare cine visează dincolo de colind, la al nostru Dumnezeu, ce s-a urcat pe cruce?
Sorin
