Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ouăle şi puişorii

Ouăle şi puişorii

Ouăle şi puişorii

Sufletul din trupul omenesc este asemeni unui puişor ascuns în coaja unui ou. Dacă, printr-un mijloc oarecare, puişorul dinăuntru ar afla că dincolo de coaja lui se întinde o lume ne­sfârşită, cu flori de tot felul, cu ape şi coline fermecătoare, dacă i s-ar spune că toate acele lu­cruri sunt frumoase şi că în această lume vieţuiesc şi părinţii lui şi va locui şi el, dacă i s-ar spune că va scăpa şi el odată din închisoa­rea oului şi va vedea toate aceste lucruri, el n-ar înţelege nimic şi n-ar crede ceea ce i s-ar povesti.

Dacă i-aţi spune că într-o zi el va vedea cu ochii lui micuţi toată lumea aceasta şi că va colinda în zbor cu plăpândele lui aripi tot văzdu­hul acestei lumi, el nu va crede; nici o dovadă nu l-ar putea în­credinţa.

Tot aşa, mulţi oameni nu cred în viaţa viitoare şi în Dumne­zeu, pentru că ei nu le pot vedea în timpul cât sunt şi ei în înve­lişul de lut al trupului­.

Închipuirea lor, ca şi aripile plăpânde ale puiului, nu se poate avânta dincolo de graniţele jude­căţii lor; ei nu pot vedea cu ochii lor de tină lucrurile veş­nice şi nestricăcioase pe care Dumnezeu le pregăteşte pentru mult‑iu­bi­ţii Săi fii (Isaia 64, 3; 65, 17).

Și voi sunteţi închişi în coaja lutului şi nu vedeţi cerul şi ia­dul. Nu puteţi vedea lucrurile vieţii veşnice. Dar într-o zi coaja se va sparge şi atunci le veţi vedea.Dacă puiul din ou ar zice că nu mai este nimic afară de coaja sa, mama lui i-ar răspunde: „Ce vorbeşti tu? Afară sunt munţi, flori şi cerul albastru“. „Vorbeşti prostii, căci eu nu văd nimic din toate acestea“ – ar răspunde puiul; dar, îndată ce s-a spart coaja, s‑a putut încredinţa despre cele ce i-a spus mamă-sa.

Starea sufletului în trup e ase­mănătoare şi din alt punct de vedere aceleia a puişorului în­chis în coaja oului. Ca să se zămislească pentru viaţa veşnică, sufletul trebuie să fie în­călzit de Sfântul Duh, după cum puiul e încălzit de maica lui, căci altfel sufletul ar fi în primejdia de a fi pierdut pentru totdeauna.

Omul, făptură mărginită, are nevoie de credinţă să se poată înălţa la Tainele lui Dumnezeu celui nemărginit.

E cu neputinţă minţii mărgi­nite a omului să pătrundă în adâncimile tainelor lui Dumne­zeu cu slabele mijloace pe care le are la îndemână, după cum cu neputinţă îi este şi furnicii să împingă zăvorul unei porţi de fier cu bietele ei picioare.

Aici pe pământ, viaţa e su­pusă nimicirii şi morţii, dar când această viaţă se atinge de Dum­nezeul cel nemuritor, Izvorul vieţii veşnice, această viaţă a­junge ea însăşi veşnică.

„Eu le dau lor viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac şi nimeni nu-i va răpi pe ei din mâna Mea“ (In 10, 28).

„Eu sunt Alfa şi Omega, În­ceputul şi Sfârşitul, zice Domnul, Cel Care este şi Cel Care era şi Cel Care vine, Atotţiitorul“ (Apoc 1, 8).

Sadhou Sundar Singh / La picioarele Stăpânului meu 

 Traducere de prof. dr. Gr. Cristescu şi Preot Iosif Trifa

Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2010

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!