”Unii tineri ori oameni de o anumită vârstă aleg diferite moduri în care să-şi petreacă timpul şi viaţa şi în care speră să-şi găsească pacea, liniştea şi fericirea. Însă Mântuitorul spune: Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu (Ioan 14, 27). Ce fel de pace dă lumea şi cel fel de pace ne dă Dumnezeu? Când cineva mustrat nu primeşte mustrarea, spune: Lasă-mă în pace! Pacea aceasta în care vrea să rămână cel mustrat nu-i pace, ci-i înşelare. De fapt, el vrea să stea liniştit în păcat. S-a amintit aici de lupta ce o avem de dus cu cel rău. O pace poate veni şi din această luptă, dar este pacea celui învins, a celui căzut în păcat.
Aceasta este o aşa-zisă pace. Este somnul conştiinţei omului ajuns să se mulţumească cu această stare, crezând că astfel are pace.
Pacea pe care o dă Dumnezeu e cu totul altceva. Noi o cântăm în cântările noastre: «Pacea Crucii Tale», «Dacă-ţi lipseşte pacea». Este acea pace pe care Hristos a câştigat-o prin Patimile Sale, a câştigat-o pentru noi pe Cruce. Este exact opusul a ceea ce oferă lumea. Este iertarea păcatelor noastre. Şi pacea aceasta o putem afla purtându-ne într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos. Să începem chiar din seara aceasta, să nu plecăm din acest loc fără a primi această pace pe care Hristos ne-o dă în dar”.
fratele Ştefan Suciu (Cluj-Napoca)
