Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home PACE VOUĂ!

PACE VOUĂ!

PACE VOUĂ!

„După opt zile, ucenicii lui Iisus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Iisus, a stătut în mijloc şi le-a zis: «Pace vouă!».”

Binecuvântat să fie Domnul, Care are milă de slăbiciu­nile noastre, Care nu ne lasă mult în locurile întunecoase,

Care nu îngăduie să fim încercaţi peste puteri.

Şi Care aduce o clipă de ieşire din orice încurcături chinuitoare pentru lucrătorul Său şi Lucrarea Sa.

Trecuseră opt zile de la Înviere, opt zile de când Mân­tuitorul iubit li Se arătase ucenicilor atât de minunat, umplându-le inimile de bucuria Sa, de Duhul Sfânt şi de pacea pe care le-o revărsase după zbuciumul cumplit prin care trecuseră.

Ce săptămână luminată fusese aceasta pentru ei! Cu câtă bucurie se vor fi întâmpinat unii pe alţii în aceste zile, spunându-şi între ei: „Hristos a înviat!” şi răspunzându-şi: „Adevărat a înviat!”

Cu acest salut fericit l-au întâmpinat ei şi pe Toma când l-au văzut, dar el, acum necrezător şi neîncrezător, ca atât de mulţi şi azi, a răspuns:

– Eu nu cred. Eu nu pot să cred decât ceea ce văd eu cu ochii mei şi pipăi cu mâinile mele.

O, ce fericit lucru este să crezi în Învierea lui Iisus, în Slăvita Înviere care este temelia întregii noastre mântuiri şi a tuturor fericitelor noastre nădejdi!

Pe temelia Învierii lui Hristos este aşezată Biserica şi puterea Evangheliei.

Pe temelia Învierii ne bizuim noi neclintita încredere că şi noi vom învia,

apoi că vom moşteni Locul Slăvit al unei Eterne Fericiri împreună cu Domnul nostru, Care S-a dus la Tatăl să ne pregătească acest loc acolo la El;

că Acolo o să fim pe totdeauna cu El şi cu cei preaiubiţi ai Lui şi ai noştri.

Izbăviţi pe totdeauna de orice rău

şi înconjuraţi pe totdeauna de o negrăită bucurie.

O, ce fericit lucru este să crezi că Hristos a Înviat,

că El este Viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18),

că El a murit ca să răscumpere păcatele noastre, dar a înviat ca să ne învie şi pe noi.

Şi să garanteze împlinirea tuturor făgăduinţelor pentru care a venit şi pe care ni le-a făcut nouă, celor care credem în tot Cuvântul Lui şi în toată puterea Sa.

O, ce fericit lucru este să poţi avea o voioasă credinţă şi o neclintită încredere în acest mare şi fericit fapt al Învierii lui Hristos!

Cu câtă siguranţă îţi umple credinţa asta inima în faţa vieţii!

Cu câtă pace în faţa morţii!

Cu câtă mulţumire în faţa greutăţilor!

Cu câtă răbdare în faţa încercării!

Cu câtă despăgubire în faţa nedreptăţilor

şi cu câtă veşnicie în faţa nestatorniciei!

O, ce nefericit lucru trebuie să fie a nu putea crede în Înviere! Şi a nu avea toate aceste daruri ale ei!

Duminica Tomii a rămas ca o veşnică amintire a unui har deosebit arătat de Iisus faţă de ucenicul Lui căzut într-o grea ispită sufletească.

Petru fusese cernut înainte de moartea Domnului, Toma fusese după Învierea Lui.

Petru nu putea crede în moartea lui Iisus, Toma nu putea crede în Învierea Sa.

Domnul i-a salvat însă pe amândoi, pentru că motivul necredinţei lor nu era trufia, ci slăbiciunea.

Nu era răutatea, duşmănia şi vânzarea purtată în inimă îndelung, ca la Iuda. Ci era o neaşteptată şi grea încercare venită peste ei dintr-o dată.

Fără credinţa în moartea lui Iisus pentru iertarea păcatelor, nu poate fi nici credinţa în Învierea Lui pentru via­ţa veşnică.

Credinţa în Înviere este condiţionată de credinţa în moarte.

Hristos nu putea să învie decât după ce murea mai întâi.

Slava Lui nu putea să vină decât după moartea Lui.

Pentru noi, care credem în Hristos, lucrurile nu pot fi decât tot aşa.

Trebuie să murim duhovniceşte faţă de păcat, ca să înviem faţă de neprihănire.

Trebuie să murim sufleteşte pentru lumea aceasta, ca să înviem pentru lumea viitoare.

Trebuie să murim trupeşte în forma aceasta pentru pământ, ca să înviem în forma cealaltă, pentru cer (I Cor. 15, 42-54).

Nu se poate ajunge acolo decât prin unica uşă a morţii.

Nimeni n-a putut ajunge până acum în alt fel (Ioan 3, 13).

Aşa a ajuns şi Hristos.

Şi aşa vom ajunge, sigur, pe urmele Lui, şi noi, care Îl iubim şi-L urmăm pe El până la moarte.

Hristos aşteaptă şi după Toma.

Hristos nu aşază deplin masa bucuriei nici pentru ceilalţi până ce soseşte şi cel întârziat. Pentru că numai atunci bucuria este deplină, când nu mai lipseşte nimeni.

O, aici este vorba despre tine, suflet credincios, care acum nu mai eşti cum erai cândva, cu fraţii tăi.

Este vorba despre tine, care ai început să umbli fără fraţii tăi sau care umbli de mult fără ei. Despre tine, care te întorci mereu cu păreri străine de ale lor printre ei.

Care ai ajuns să nu mai poţi crede şi simţi la fel cu ei.

Hristos te aşteaptă să vii iarăşi şi tu între ei.

Vino, suflete drag, căci Domnul îţi va da şi ţie iarăşi primele tale încredinţări fericite. Dar numai între ei. Ca ei. Şi cu ei. Hristos va avea o milă deosebită şi de tine, dar numai între fraţii tăi, dacă vii cu adevărat între ei. Dar rupt de ei, satana te duce sigur la moarte.

Slavă Învierii Tale, Iisuse Doamne, slavă Ţie!

O, cât de bună este Inima Ta, Bunul nostru Mântuitor,

şi câtă înţelegere milostivă ne-ai arătat Tu fiecăruia dintre noi!

De câte ori am avut şi unii dintre noi deosebiri de păreri, dar Tu n-ai lăsat ca acestea să nimicească unitatea noastră şi Lucrarea Ta, dacă ei au fost sinceri şi smeriţi.

Atâţia dintre noi au avut păreri diferite de fraţi, pentru că n-au rămas mereu numai între ei, ci adesea au mers, dintre ei, la alţii, iar de acolo s-au întors cu păreri străine de încredinţările cele adevărate, tulburându-ne.

Te rugăm, Doamne, readu-i pe toţi, până la urmă, la fericitele încredinţări pe care ni le-ai dat la început prin Învierea Ta.

Şi la părtăşia noastră frăţească dintâi.

Iar dacă cei duşi nu vor vrea să se întoarcă – sau, întorşi, nu vor vrea să părăsească învăţătura străină şi purtarea neascultătoare şi trufaşă – Te rugăm, Doamne, ai milă de Lucrarea Ta şi de unitatea alor Tăi şi izbăveşte-o cum vei şti Tu de uneltele şi uneltirile dezbinării şi rătăcirilor.

Ajungă, Doamne, cât rău şi tulburare au făcut între ai Tăi.

Amin.

Hristos – Mântuitorul nostru / Traian Dorz. – Ed. a 2-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2015

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *