Credinciosul nu poate uita ce li s-a întâmplat acelora care n-au fost întăriţi în Hristos, de aceea face totul şi dă totul, pentru a-L cunoaşte şi a-L fi găsit în Legea care se capătă prin credinţa în El, – neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă (Filip. 3, 9). Fiind în Hristos (prin credinţă), eşti adăpostit şi păzit de orice rău. În El eşti păzit şi de păcat, şi de cel rău, şi de rătăcire.
Faţă de amăgirile şi atacurile ce vin şi se dau împotriva sa, credinciosul, adăpostit în Hristos, se apără cu rugăciunea stăruitoare, cu citirea şi cercetarea Cuvântului şi prin Duhul Sfânt. Astfel, el capătă lumină, putere de a cunoaşte şi un duh de descoperire în cunoaşterea oamenilor şi a lucrurilor, aşa că viclenia, prefăcătoria, învăţătura greşită nu-l mai pot amăgi, chiar când acestea se ascund sub haina celei mai frumoase cucernicii şi smerenii omeneşti. Fariseismul, rătăcirea, minciuna, interesul, oricât de bine ar fi cusute cu aţa albă a adevărului şi neprihănirii, nu-l mai pot înşela pe cel care este în Hristos. Vină cine-a veni, spună ce i-ar spune, de el nu se prinde apa învăţăturilor omeneşti, oricât de bine ar fi ele ticluite.
Domnul a spus: Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în piei de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. „Îi veţi cunoaşte după roadele lor“… pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune (Matei 7, 15-20)… Roada, faptele, viaţa – „prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său“ (I Ioan 3, 10).
Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, după cum El Însuşi este Neprihănit (Ioan 3, 7).
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)
