Mântuitorul a fost cel dintâi care a venit din Cer ca să Se facă „Pescar” de oameni. Apoi El și-a ales 12 ucenici pe care să-i învețe cum să devină și ei pescari de oameni. Ca să fii pescar, îți trebuie multă răbdare și perseverență. Dar, când este vorba să pescuiești oameni, pentru viață, pentru Împărăția Cerurilor, îți trebuie de o sută sau de o mie de ori mai multă răbdare.
Oamenilor le-a devenit mediul de viață apele tulburi și otrăvite ale păcatului. Ei consideră că, scoțându-i din păcat, îi omori, le tai răsuflarea. Oamenii fug de Hristos, pentru că se tem că-i pescuiește pentru El și nu își mai pot petrece în păcatele și patimile lor. Să meargă să-și spovedească preotului unele dintre ele, asta nu-i așa de greu, dar să le părăsească, să se lase de ele, asta nu acceptă. Lasă omului libertatea păcatului, că el atunci se simte fericit. Atunci cum să-l convingi că, părăsind o „fericire” a păcatului, găsește alta de o mie de ori mai dulce cu Hristos, pe care el nu și-o poate nici imagina?
Trebuie să fii un „pescar” foarte talentat, foarte bine pregătit, cu o foarte mare putere de convingere. Condiția numãrul unu este să ai Duhul lui Dumnezeu în tine, ca să-l poți pe om pescui pentru Hristos, pentru viața curată, pentru Împărăția Cerurilor, pentru fericirea veșnică. De fiecare dată, când pleci la „pescuit” să zici: „După Cuvântul Tău, Doamne, fac întocmai cum spui!”… Cu multă rugăciune și răbdare, îndrăznește, du-te și fă așa. Și minunea o vei vedea și tu. Numai după ce treci prin marea uimire a minunii, poți depăși limitele omenescului. Numai după ce Dumnezeu Se aratã în viața ta, va țâșni din tine puterea minunii care face ca peștii sau oamenii să vină în mreaja Evangheliei vestită de tine, cu grămada.
Pe drumul acesta sau calea aceasta a mers întâi Domnul Iisus, apostolii Sãi, toți sfinții din trecut, iar acum, mai pe urmã, Pãrintele Iosif, fratele Traian, fratele Ioan Marini și toți marii noștri înaintași. Pe aici suntem chemați sã mergem și noi, sã pescuim sufletele oamenilor pentru Hristos, pentru viața veșnicã. Asta înseamnã Oastea Domnului.
Voi toți care pescuiți în biserici și adunãri doar ca ucenicii în noaptea dinaintea marii minuni, chemați-L pe Hristos în barca voastrã și faceți întocmai cum vã spune El, prin Cuvântul Sãu. Dacã, de fiecare datã sau aproape de fiecare datã, nu prindeþi nimic sau aproape nimic, e semnul cã pescuiți fãrã Hristos, osteniți degeaba. Mântuitorul, în Evanghelia aceasta, ne spune: Nu vã mai osteniți degeaba, cã, fãrã Mine, nu veți putea face nimic. Dragul meu, care predici Cuvântul lui Dumnezeu, tu reușești sã aduci sufletele la Hristos, la trãirea Evangheliei? Vin ei cu toatã inima și sufletul? Sau vin numai cu trupul?
Spun aceasta, pentru cã cei mai mulți din creștinii noștri de azi care vin sau nu vin la Bisericã nu-L cunosc pe Hristos. De Evanghelia Lui habar nu au, ce sã mai vorbim de trãirea Ei. Oare acestea sunt suflete pescuite pentru Hristos? Vor ajunge aceștia în Împãrãția lui Dumnezeu?
Sã ne cutremurãm cei care ne-am fãcut pescari de oameni, cãci este scris cã judecata începe de la casa Domnului. Cum o așteptãm noi? Încã o datã spunem cã apostolii Domnului au fost pescari de oameni. Așa i-a vrut Hristos! Noi ce suntem?
Fratele Viorel BAR
