O parte dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz de la o nuntă
De ce se nasc atâţia copii handicapaţi acum? De ce-i plină lumea de copii vagabonzi, derbedei, neascultători, din care se recrutează cele mai periculoase şi mai nefericite elemente care chinuiesc societatea? Din vina părinţilor care nu mai postesc, care nu se mai roagă. Din vina celor care îşi pregătesc nu cerând lui Dumnezeu soţia sau soţul. Ci şi-o pregătesc după alte criterii şi şi-o caută pe alte căi. Şi atunci, cu cât mai repede se face căsnicia, cu atât mai repede se desface. Şi cine ispăşeşte după aceea? Nenorociţii care rămân în urma lor. Toţi copiii aceştia neascultători, potrivnici şi nepăsători, care sunt o plagă şi vor deveni din ce în ce o plagă tot mai primejdioasă pentru societate, sunt cei care au fost născuţi din păcat şi care nici n-au fost ceruţi cu rugăciune şi nici primiţi cu înfrânare de la Dumnezeu. [Ei s-au născut] din cauza păcatului şi din cauza stricăciunii în care au trăit [părinţii lor].
Ce spune sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu despre postul şi rugăciunea pe care trebuie să le ducă cei doi care au fost uniţi de Dumnezeu prin Taina căsniciei? Fiecare să nu-l lipsească de datoria de soţ pe celălalt. Dar să aibă totuşi o vreme, totdeauna vremea postului şi a rugăciunii, în care trebuie să fie şi să ducă o viaţă de sfinţenie şi de înfrânare. De ce? Pentru că spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Copiii concepuţi de voi în zilele de post şi rugăciune, când trebuia să vă înfrânaţi, vor creşte necuraţi şi stricaţi. Iar cei care sunt trimişi de la Dumnezeu în rugăciune şi în vremea pe care Dumnezeu o îngăduie pentru aceasta sunt copii binecuvântaţi”. Se înmulţeşte păcatul şi răul pentru că s-au rărit postul şi rugăciunea, viaţa de înfrânare, de sfinţenie şi de ascultare în căsnicii.
De aceea, Îl binecuvântăm pe Dumnezeu ori de câte ori avem astfel de ocazii când, în mijlocul nostru, noi sărbătorim anumite evenimente de familie în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. De ce citim noi Biblia şi de ce cuvintele noastre sunt înştiinţări şi îndemnuri, şi îmbărbătări duhovniceşti de fiecare dată din Cuvântul lui Dumnezeu pentru astfel de evenimente? Pentru că acestea deschid drumul la multe şi multe existenţe în viitor. Şi le vor îndruma ori spre fericire, ori spre nefericire, dacă noi, cei care am început lucrul acesta, nu l-am primit sau nu l-am păstrat în rugăciune şi în post, şi în înfrânare, şi în sfinţenie, cum ne cere Cuvântul lui Dumnezeu.
Poporul nostru s-a născut creştin. Ne place totdeauna să ne lăudăm cu aceasta. Coloniştii romani veniţi aici în Dacia au fost trimişi din pricina credinţei lor. Au fost surghiuniţi aici. Şi Dumnezeu a folosit acest surghiun ca să se nască poporul nostru un popor credincios. Ce minunat trebuie să fi trăit primii noştri părinţi credincioşi în anii de la începutul creştinismului nostru, oameni ascultători de Dumnezeu, care au trăit în această sfinţenie, dând naştere la un popor de la început creştin!
Dar dacă a venit peste istoria noastră năvălirea atâtor popoare păgâne, iată în ce stare nefericită a făcut să ajungă şi sfintele noastre obiceiuri, pe care ar fi trebuit totdeauna să le urmăm cum le-au început părinţii noştri: la botezul lor, la cununia lor, la înmormântările lor, ferindu-se de tot ceea ce era atingere de păcat şi de orice era destrăbălare şi păgânism; şi trăind în sfinţenie şi în curăţie.
Noi mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns vremurile în care nunţile noastre, înmormântările noastre, petrecerile, aniversările noastre să le sărbătorim, uite, în felul acesta minunat în care le-au sărbătorit primii noştri creştini. În ascultarea de Dumnezeu şi în frica lui Dumnezeu, şi în prezenţa lui Hristos. Nu există un moment mai fericit sau o petrecere mai fericită, într-un astfel de eveniment, decât în jurul Cuvântului lui Dumnezeu şi la îndemnul Lui.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 5
