PRIVIREA NEVINOVĂŢIEI

1. Voi, cei nevinovaţi, priviţi i pe călăii voştri cu toată mila şi cu toată blândeţea,
cu toată rugăciunea şi cu toată iertarea,
– dar, mai presus de acestea, priviţi i cu toată puterea nevinovăţiei ochilor voştri curaţi şi sfinţi.
Priviţi i drept în ochii lor.
Priviţi i până vor fi siliţi să şi aplece ei ochii lor, biruiţi de ochii voştri curaţi.
Aceasta n o vor putea ei uita în veci.

2. Privirile voastre nevinovate să pătrundă şi în conştiinţele celor ce vă chinuiesc şi să rămână împlântate acolo pe veci.
Ei vă vor condamna, dacă trebuie să fiţi condamnaţi,
vă vor chinui, dacă trebuie să fiţi chinuiţi
şi vă vor ucide, dacă trebuie să fiţi ucişi,
– dar nu vor mai putea uita niciodată nevinovăţia privirilor voastre.
Şi asta va fi cea mai grozavă osândă pentru ei.

3. Judecătorii voştri nu vor putea uita niciodată că au condamnat,
că au chinuit,
că au ucis nişte nevinovaţi;
şi aceasta le va fi apoi focul care îi va arde
şi viermele care îi va roade
veşnic şi veşnic.
Sau îi vor prăbuşi cândva la picioarele lui Iisus, pe Care L au chinuit şi L au ucis în voi.

4. N ai ajuns şi tu oare să nu ţi mai spună nimeni nimic?
Nu cumva umbli cu beţivii, cu desfrânatele, cu vânzătorii, cu fiarele,
– şi nimeni nu ţi mai spune nici ţie nimic?
Soţia îţi tace,
fraţii îţi tac, conştiinţa îţi geme,
privirile ţi se întorc;
nici Hristos nu ţi mai răspunde nimic?
Ce îngrozitoare părăsire! Numai satana îţi va vorbi în veci.
Mai poţi să ţi dai seama de grozăvia asta?

5. Poţi tu pricepe grozăvia unei astfel de prăbuşiri?
O, dacă mai poţi, trezeşte te îngrozit.
Şi prăbuşeşte te în faţa oricărei priviri care te ar putea ierta.
În faţa oricărei victime care te ar putea uşura de blestemul tău.
În faţa oricărei jertfe care ţi ar putea spăla ceva din marele tău păcat.
Şi mai ales prăbuşeşte te la picioarele lui Iisus,
cu o moarte şi cu o înviere adevărată,
– căci numai Lui i ai greşit totul. Şi Singură Jertfa Lui te poate despovăra deplin.
Dacă mai poţi să mai faci acest lucru.

6. Numai cei proşti se laudă cu înţelepciunea lor,
numai cei netrebnici se laudă cu talentele lor
şi numai cei slabi se laudă cu puterea lor.
Cei înţelepţi n au nevoie să se laude: înţelepciunea se cunoaşte.
Cei talentaţi n au nevoie să se laude: talentul se simte.
Cei tari n au nevoie să se laude: puterea se vede.

7. Puternic cu adevărat este numai omul care este în stare să facă binele,
căci răul, orice nenorocit şi orice nebun de om poate să l facă.
A face o casă nu poate decât un om puternic şi harnic.
A o aprinde şi a o ruina poate orice netrebnic şi nebun.

8. A salva o viaţă nu poate decât un om credincios şi bun.
A o pierde poate orice ticălos.
A face o lucrare duhovnicească, o adunare sfântă poate numai un om trimis de Dumnezeu.
Dar a o nimici poate orice trimis al diavolului.

9. A face dreptate poate numai omul cel drept.
A înălţa nevinovăţia,
a apăra adevărul şi a-L slăvi pe Dumnezeu cu curaj
– astea sunt acte de eroism sfânt şi nu le poate face decât omul peste care este harul lui Dumnezeu.
Ceilalţi, care au ales calea diavolului, nu pot face decât răul.
Şi nu simt plăcerea decât pentru nelegiuire. Şi nu pot decât dezbina, strica ce este făcut de alţii.
Prin aceasta se vede cine este erou şi cine este lichea.
Cine este înger şi cine este demon.
„După roadele lor îi veţi cunoaşte”, a spus Domnul.

10. Nelegiuit este acela care se laudă cu averea sa către cel sărac
sau cu fericirea lui către cel nefericit
şi cu puterea sa către cel slab.

11. Hristos a fost destul şi în faţa ta şi poate că mai este încă, după cum a fost şi în faţa lui Pilat atunci, un timp.
Ai avut şi tu destule ocazii să asculţi cuvintele Lui,
să I pui întrebările tale – şi să I auzi răspunsurile Lui,
să I dai drumul în inima ta sau să L răstigneşti în ea.
Poate că şi tu te ai purtat vrăjmaş faţă de El până în clipa asta. Să nu te mai porţi aşa. El poate fi Singurul tău Mântuitor.

12. Acum este marele ceas al judecăţii tale. Acum este marea răscruce a mântuirii tale.
Dragă suflete care mă auzi, opreşte te şi mă ascultă.
Primeşte L pe Cel din faţa ta: Acesta este Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul tău.
Şi vei fi mântuit prin El. Altfel, niciodată!

13. El mai stă acum în faţa ta, dar poate să şi plece în clipa următoare.
Tu Îl vezi acum, dar poate să nu L mai vezi chiar din clipa următoare, niciodată.
Ai acum puterea să L primeşti,
şi ocazia să L urmezi,
şi harul să L câştigi,
dar se poate să le pierzi toate acestea chiar din clipa următoare şi pentru vecii vecilor.
Înţelege acest unic ceas, acest unic prilej, acest unic har
şi aruncă te la picioarele Celui din faţa ta, strigându I ca Toma:
„Domnul meu şi Dumnezeul meu” eşti Tu!
Cred, Doamne, mântuieşte mă, Iisuse, Răscumpărătorul meu Scump!

14. Ce a fost Pilat ieri eşti tu azi.
Ce este el azi vei fi şi tu mâine.
Cum îl judecăm noi acum pe Pilat, ne va judeca el mâine pe noi, dacă facem şi noi la fel ca el.
Pilat poate că va putea găsi vreo dezvinovăţire în Ziua Judecăţii, fiindcă toată starea şi creşterea lui fuseseră păgâne.
Dar ce dezvinovăţire să mai găsească acel căruia i s a arătat atât de mult şi de către atât de mulţi că Hristos este Dumnezeul şi Mântuitorul Unic?
Dă I lui Hristos şi tu drumul în inima ta…

15. Nu ţi pese de strigătele „iudeilor”, nici de ameninţările lor.
Fii gata să răspunzi hotărât în faţa tuturor, apărând adevărul, condamnând păcatul, slobozind pe Hristos.
Gestul acesta îţi va spăla păcatele trecutului,
îţi va lumina prezentul
şi îţi va ferici viitorul tău.
Dar fă l acum şi deplin.

16. Noi spunem adesea: Dacă aş fi fost eu în locul lui cutare sau cutare, aş fi făcut aşa şi aşa…
Ştim foarte bine, de multe ori, ce ar fi trebuit să facă alţii – dar ştim aşa de rău ce ar trebui să facem noi.
Iată ne deci în faţa lui Hristos! Vei şti tu oare ce trebuie neapărat să faci,
în aşa fel ca, în Ziua Veşniciei, să poţi spune: Ce fericit că am făcut aşa!

17. O, ce mare păcat face acela care îl dă pe cel nevinovat la judecători.
Pe cei buni la osândă.
Pe cel sfânt la moarte.
O, ce mare păcat face acela care îl vinde pe învă¬ţătorul său!
Care îl dă în mâinile vrăjmaşului pe binefăcăto¬rul său!
Care Îl trădează pe Mântuitorul său!

18. O, ce mare păcat are acela care-l pârăşte pe vestitorul Evangheliei!
Pe ocrotitorul săracilor.
Pe ajutătorul lipsiţilor.
Pe prietenul celor singuratici.
Pe mângâietorul celor zdrobiţi.
Pe acela care era un sprijin mântuitor şi necesar sufletului unor mari mulţimi.
Adică pe Hristos – şi pe trimisul Lui.
Dacă este un păcat a face acest lucru şi cu cel mai neînsemnat om,
cu cât este mai mare acest păcat când îl dai, când îl vinzi, când îl pârăşti pe acela despre care toţi mărturisesc că este un mare binefăcător,
şi un mare nevinovat,
şi un mare trimis al lui Dumnezeu!

19. Nu cumva şi tu ai dat sau poate chiar te gândeşti să dai acum în mâinile vreunui dregător pe cineva?
Nu cumva i-ai pârât şi tu sau încă îi pârăşti pe nişte nevinovaţi?
Nu cumva L-ai vândut sau umbli încă să-L vinzi pe Iisus şi pe cineva dintre ai Lui?
O, dacă da, înspăimântă te de nelegiuirea ta şi opreşte te din prăbuşirea iadului.
Ca să nu dai pe nimeni la cel rău, predă te pe tine Domnului Iisus.

20. Mare păcat a avut Pilat,
dar mai mare au avut cei ce L au dat pe Iisus în mâinile lui.
Nu este mai mare păcat decât a-i da pe ai lui Dumnezeu în mâinile chinuitorilor.
Tu să nu mai faci asta: nu mai da pe nimeni în mâinile nimănui.
Iar dacă trebuie totuşi, neapărat, să dai pe cineva, dă te numai pe tine, cum a făcut şi Domnul Iisus.
Şi Domnul o să ţi răsplătească cu fericirea veşnică, dacă asculţi acest îndemn.
Amin.

Răsplata ascultării / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *