Scrisoare-răspuns a fratelui Traian Dorz – martie 1984
Apoi fratelui care întreabă despre alcool, dacă noi mai putem să-l folosim în vreo măsură ori în vreun fel, ori nu trebuie deloc:
Răspunsul la această întrebare se cuprinde mai larg şi mai lămurit în porunca cea mare şi necesară a înfrânării noastre. De fapt, înfrânarea nu ni se porunceşte numai în vremea postului, ci în orice vreme. Cine nu trăieşte în neprihănire nu este neprihănit. Şi cine nu este neprihănit şi nu se străduieşte să fie, acela nu va putea vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Singurul fel este acesta. Lucrul acesta este foarte clar şi noi trebuie să fim de el toţi puternic încredinţaţi, fiindcă este scris în Evanghelia mântuirii noastre.
„Nu vă înşelaţi”, spune Cuvântul lui Dumnezeu în multe rânduri, „nu vă înşelaţi”… Nu vă înşelaţi, crezând că puteţi fi şi cu firea pământească, împlinind poftele ei, dar şi cu neprihănirea şi ungerea Duhului Sfânt. Cine este născut din Dumnezeu, acela nu păcătuieşte conştient, fiindcă nu poate păcătui. Cine poate păcătui cu voia sa şi cu plăcere, acela nu este născut din Dumnezeu ori a căzut din această naştere, dacă a avut-o.
Mulţi fraţi şi surori de-ai noştri nu citesc de-ajuns Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. De aceea ei se-nşeală cu privire la păcat şi păcatul îi înşeală cu privire la mântuirea lor. Trebuie să citim Biblia! Trebuie să citim în fiecare zi şi fiecare dintre noi Biblia, ca să ne pătrundem odată pe deplin de adevărul lui Dumnezeu şi să cerem lumina lui Dumnezeu asupra celor citite, prin rugăciune puternică, pentru ca să nu rămână peste Cuvântul lui Dumnezeu, pentru noi, marama necunoaşterii şi a neînţelegerii. Ci această maramă să fie dată la o parte prin cunoaşterea adevărului şi prin trăirea lui.
Cu privire la alcool, Cuvântul Sfânt spune limpede şi hotărât. Şi Părintele Iosif ne-nvaţă în cărţile lui că nu putem bea şi paharul lui Dumnezeu, şi paharul dracilor, cum spune la I Corinteni 10, 21. Iar de la băutura îmbătătoare, sunt atâtea porunci care ne opresc, în Sfânta Scriptură, încât numai cine nu vrea să se înfrâneze, acela se desfrânează în privinţa aceasta. Pentru un adevărat credincios nici nu se mai pune întrebarea dacă este sau dacă nu este păcat; dacă este sau dacă nu este voie să folosim orice fel de băutură alcoolică. Tot ce nu este bine este rău. Nu ne putem noi târgui cu aceste lucruri, cu aceste legi şi cu poruncile înfrânării. Cine doreşte să nu se înşele pe sine şi să nu se pomenească depărtat de Hristos, acela a rupt-o deplin cu orice pahar. Nici nu bea el, dar nici nu dă altuia să bea niciodată, şi-n nici un fel, şi-n nici-o măsură, nici un fel de alcool.
Spune fratele că pe la ei, dar şi prin alte locuri, el a văzut – şi noi am văzut – prin curţile fraţilor noştri vie din care fac vin, apoi beau şi ei şi mai vând şi dau să bea şi alţii. Unii mai au apoi mulţi pruni. Şi vezi la ei hârdaie mari cu borhot de prune, care miroase până departe, în tot satul. Apoi se duc şi ei cu ele la cazanele de fiert, cum fac şi ceilalţi oameni care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi dispreţuiesc Cuvântul Lui.
Cum se-mpacă templul lui Dumnezeu cu astfel de necurăţii? Cum pot ei împăca Cuvântul lui Dumnezeu şi ideea mântuirii lor scumpe cu astfel de lucruri? Că nu se-mpacă nicidecum. Şi vai de cei care cred că le pot împăca! Aceştia, oricine ar fi ei, se înşeală şi se duc şi ei singuri la pierzarea veşnică şi-i mai duc şi pe alţii, care îi urmează privind la ei şi spunând: „Păi, dacă fratele face, el, care predică Cuvântul lui Dumnezeu, cum să nu fac eu? Înseamnă că el, care ştie, dacă nu se opreşte, consideră că nu-i păcat. Şi, dacă nu-i păcat pentru el, care ştie, cum să fie păcat pentru mine, care nu ştiu?”.
E greu de înfrânat acest lucru? Poate că e greu. Niciodată n-a fost uşoară calea mântuirii pentru cine-a vrut cu adevărat să se mântuiască. Nu-i uşor la început. Dar dacă cineva nu vrea să se-nşele singur, acela va scoate prunii care-i sunt de ţuică şi-i va pune pe foc înainte ca aceşti pruni să-l pună pe el în foc. Îi va lăsa numai pe cei de hrană. Şi va scoate via cea de vin, şi-o va lăsa numai pe cea de hrană înainte ca ea să-l scoată pe el din Împărăţia lui Dumnezeu. Când lumea vede şi la noi în grădină aceeaşi vie ca şi la cei beţivi şi-n curtea noastră aceleaşi hârdaie cu borhot sau în pivniţa noastră aceleaşi butoaie ca şi la cei lumeşti…
Şi-n înfrânare: chiar şi de la ceea ce ne este îngăduit în vremea celorlalte zile, prin buna înţelegere între soţi, aceste zile trebuie respectate cu toată teama şi cu toată evlavia înaintea lui Dumnezeu, Care priveşte la tot ce facem, în orice vreme şi în orice loc. Şi-n vremile care ne sunt îngăduite, şi-n cele-n care… nu. În ce desfrâu se întinează, în privinţa asta, mulţi soţi, deşi se numesc credincioşi… Nu ţin seama nici de sărbători, nici de duminici, nici de zilele de miercuri ori vineri, nici de post, când, de obicei, se ţin zile de jertfă şi cu înfrânare.
Iată de ce se nasc copii bolnavi ori neascultători, ori nelegiuiţi din astfel de însoţiri: pentru că au fost concepuţi în vremea când nu era îngăduit. Cei ce n-au ştiut pân-acum acest lucru, să-l ştie. Iar cei ce se îmbuibă în privinţa asta, dându-şi frâu liber la orice destrăbălare şi întrecând măsura cumpătării şi-a bunei cuviinţe – fie chiar şi între soţii legiuiţi – săvârşesc o nelegiuire. Există în toate lucrurile, pentru cei credincioşi, o rânduială, o măsură, o îngăduinţă. Şi oricine trece peste aceasta săvârşeşte un păcat şi un abuz împotriva curăţiei şi-a sfinţeniei cerute de Dumnezeu.
Cu lacrimi vă scriu şi vă spun aceste lucruri, pentru că mulţi le nesocotesc, spre pierzarea lor şi spre întinarea Cuvântului lui Dumnezeu, pe care trebuie să‑l respectăm totdeauna înaintea lui Hristos, chiar şi-n patul nostru conjugal.
Despre celelalte s-au mai spus. Cine vrea să ţină seama de ele, le cunoaşte bine. Cine nu vrea, facă cum vrea. Noi spunem aceste lucruri cui vrea să le asculte. Cui nu vrea, nu-i spunem nimic. Acela facă cum vrea. Va culege el odată ceea ce seamănă – în curând! Şi poate că nu numai el, ci şi copiii lui. De multe ori păcatul te loveşte unde te doare mai greu şi de cele mai multe ori îl ispăşeşte cel nevinovat.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
