Ridică-ţi ochii şi priveşte
că-n tot ce este-n jurul tău
te copleşeşte bunătatea
şi dragostea lui Dumnezeu
şi totuşi tu, pe El lumina
şi viaţa ta pe veşnicii,
pe El ce-ţi poate da iertarea,
tu nu-L asculţi
– de ce nu vii?
Când se cutremură pământul,
când guri de moarte se deschid,
când plăgi şi lipsuri şi necazuri
atâtea mii de vieţi ucid:
– acestea toate ţie-ţi strigă
să-ntorci din căile pustii,
pe-Acel ce poate să te scape
tu nu-L asculţi
– de ce nu vii?
Atâtea tainice-adevăruri
răsar din locul lor ascuns,
şi la-ntrebări înfiorate
îţi dau cu-adevărat răspuns
– dar când puterea Lui cea tare
ţi-ncearcă-a vieţii temelii,
tu nu-nţelegi ce spune oare
sau te prefaci,
– de ce nu vii?
Ce fericiţi sunt toţi aceia
ce Lui pe veci s-au dăruit,
cu câtă bucurie-aşteaptă
acel loc sfânt făgăduit!
– La minunata-I fericire
tu nu doreşti părtaş să fii?
câţi merg la slavă-n veci cu Domnul
tu unde mergi,
– de ce nu vii?
Traian Dorz, din “Cântările Dintâi”
