Romani 10, 1-10
„Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire” (Romani 10, 1).
Apostolul Pavel avea o dorinţă arzătoare pentru cei din neamul său, rugându-se către Dumnezeu ca cei din Israel să se mântuiască. Mă întreb, astăzi, care este dorinţa noastră cea mai fierbinte? Cât de stăruitoare este rugăciunea noastră înaintea Domnului pentru cei din neamul nostru, pentru cei din ţara noastră, din familia noastră? Oare este aceeaşi cu a Sf. Apostol Pavel, pentru ca cei din poporul din care făcea parte să ajungă să se mântuiască? „Nici un om credincios adevărat nu s-a mântuit singur, ci numai împreună cu alţii” – ne învaţă fratele Traian Dorz. Aceasta însemnând că trebuie să rămânem legaţi de cei din jurul nostru, rugându-ne unii pentru alţii şi ajutându-ne unii pe alţii să ne mântuim.
De unde începe sau de unde ar trebui să înceapă schimbarea noastră? Oare, nu din familie, cu noi şi cu cei dragi ai noştri?… Şi apoi să ieşim ca o apă limpede de izvor şi să curgem spre alţii, asemenea celui dintâi chemat de Domnul să-I urmeze, Sfântul Apostol Andrei, care, după ce L-a întâlnit pe Domnul, s-a dus în casa lui şi a spus fratelui său, Petru: „Am găsit pe Mesia. Şi l-a adus la Iisus” (Ioan 1, 41-42).
Într-un alt context, în convorbirea Domnului Iisus cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob, îi spune, la un moment dat, acesteia: „Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici” (Ioan 4, 16). Fratele Traian Dorz are un comentariu deosebit la acest verset: „Nici o femeie credincioasă care L-a aflat pe Domnul Iisus şi a primit lumina Lui cea sfântă nu are o datorie faţă de nimeni ca faţă de soţul ei, faţă de copiii săi ca să-i aducă la Hristos”. Aceasta este o datorie sfântă şi vom răspunde, fiecare în dreptul nostru, despre cum ne-am raportat la cei din casa noastră.
Ne gândim şi la Avraam, ce rugăciune a avut înaintea lui Dumnezeu pentru nepotul său, Lot… Rugăciunea lui Avraam a fost o rugăciune de mijlocire stăruitoare pentru Lot, rugăciune care l-a salvat pe el şi familia lui. De aici, înţelegem că avem cu toţii datoria să ne rugăm pentru mântuirea celor din casa noastră, din neamul nostru, fiindcă cu toţii vom răspunde pentru pierzarea celor de lângă noi. Vezi, dragă cititorule, câtă nevoie este astăzi de rugăciune!?
Câte nopţi nedormite a avut Sf. Apostol Pavel! Ce rugăciuni cu lacrimi a înălţat către Domnul pentru cei din neamul lui!… Dar să ne punem şi noi pe suflet gândul acesta, frământându-ne zi şi noapte: Ce facem pentru cei ai casei noastre? Ce facem pentru Biserica din care facem parte? Ce facem pentru Lucrarea Oastei în care ne-am înrolat să luptăm împotriva păcatului? Cât de mult ne rugăm pentru mântuirea semenilor noştri?… Fratele Traian ne spune: „Niciodată nu te vei mântui pe tine, dacă nu vei căuta cu tot dinadinsul să aduci şi pe altul la mântuire”. Cu acest avertisment al fratelui Traian Dorz trebuie să ne însoţim permanent pe cale. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Fratele Florin HAROSA