Să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte“ (Evr 12, 1)
Poporul lui Israel ieşise din Egipt şi se apropia de Marea Roşie când iată, Faraon alerga cu toată oastea în urma lui. Înfricoşat, poporul a început să murmure şi să se tânguie. Domnul a vorbit lui Moise: ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte! (Ieşire 14, 15). Desigur, nu se poate tăgădui că primejdia dinapoia lor era foarte mare. Însă nu mai mare decât ajutorul ce era cu ei şi mergea înaintea lor. Cel ce-i scosese din Egipt era mai puternic decât toţi faraonii şi oştile lui îngâmfate; şi Israel putea să se încreadă liniştit în Răscumpărătorul său şi să nu se teamă de nimic. Aşa i-ar fi învăţat credinţa. Dar ei, plini de îngrijorare, priveau înapoi; de aceea Dumnezeu le spune să meargă înainte.
Şi nouă Dumnezeu ne spune la fel. Pentru poporul Său El are un singur cuvânt: Înainte! Mergeţi înainte!
Noi suntem aplecaţi să privim mereu înapoi. Diavolul ne ispiteşte să ne uităm înapoi şi lumea, cu toate glasurile ei, ne cheamă să ne întoarcem înapoi. Domnul însă ne spune şi ne îndeamnă să mergem înainte. Înapoi am lăsat lumea în care nu vrem să ne mai întoarcem, am lăsat un trecut ruşinos în care nu vrem să mai trăim, am lăsat patimile şi păcatele în care nu vrem să ne mai încurcăm.
…Înapoi este Egiptul din care am ieşit pe totdeauna, de aceea Dumnezeu ne aduce aminte că nu trebuie să privim nici înapoi, nici la dreapta, nici la stânga, ci numai înainte.
Privirea înapoi este mare primejdie pentru mântuirea şi înaintarea noastră. Privind înapoi când mergi pe o cale, înseamnă să te poticneşti şi să cazi. Când treci peste o punte îngustă, privind înapoi înseamnă a te prăbuşi în prăpastia de jos.
Vrăjmaşul sufletelor noastre ştie ce înseamnă privirea înapoi, de aceea se străduieşte să ne întoarcă privirile şi gândurile spre ceea ce este în urmă. Câţi oameni harnici în ogorul Domnului altă dată, azi stau fără vlagă şi plini de tânguire, nu mai ştiu decât să se plângă: „Sunt atâtea greutăţi, atâtea piedici…, avem atâţia duşmani…, noi suntem aşa de slabi…, nimeni nu ne dă o mână de ajutor, nu mai putem face nimic“. Aceştia au uitat, sărmanii, că Domnul a spus să meargă înainte şi că braţul Lui e destul de puternic ca să-i poată ajuta, oricât de mari ar fi greutăţile.
Mulţi privesc apoi la trecutul lor şi, uitând că au fost curăţiţi de vechile lor păcate, se tânguie mereu: „Sunt aşa de păcătos…, aşa de slab…, L-am supărat mereu pe Domnul şi atât de puţin am lucrat pentru El…, o, când mă gândesc că altădată eram mai râvnitor iar acum nu mai am nici o putere…“
Dar, dragul meu, cum vrei să fii tare, când priveşti înapoi la slăbiciuni şi păcate şi uiţi pe Iisus Biruitorul, pe Cel care te poate întări şi ajuta şi care ţi-a spus: Mergi înainte!
Cele din trecut trebuie lăsate în groapa uitării, cum zice şi Apostolul Pavel: „Uitând tot ce este în urma noastră, să ne aruncăm spre ce este înainte“ (Filip cap. 3).
Viaţa creştină este o neîncetată înaintare spre ţintă, spre desăvârşire, spre biruinţă, fără de oprire şi fără de odihnă. Nici o clipă de odihnă sau privire înapoi. Cine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este vrednic de Mine, zice Domnul (Lc 9, 62). Să alergăm spre desăvârşire (I In 3, 2). Să nu ne lăsăm înrâuriţi nici de trecut cu toate păcatele şi căderile lui, nici de prezentul cu toate greutăţile lui. Pentru trecut să ne aflăm odihna şi liniştea în Sângele Domnului Iisus care ne spală de orice păcat, iar în greutăţile prezentului să ne încredem în ajutorul Domnului, Care ne spune: Înainte! Asta înseamnă că şi dacă te-ai poticnit şi ai păcătuit de 100, 1.000 sau 10.000 de ori, tot nu trebuie să te opreşti din loc.
Parola noastră trebuie să fie: Înainte cu Iisus Biruitorul! Asta şi pentru tine, frate singuratic – pentru lupta ta de fiecare zi, cât şi pentru toţi lucrătorii şi luptătorii Domnului din întreaga Familie binecuvântată a dragostei Lui.
E adevărat, suntem puţini, iar lupta e mare şi grea. Însă noi avem un Izbăvitor şi un Mântuitor puternic şi El ne-a spus să mergem înainte, căci El e cu noi. „În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi căci Eu am biruit lumea“ (In 16, 33).
Dumnezeu ne dă poruncă să mergem înainte. Domnul ne spune să îndrăznim. Să nu ne temem deci, El ne va da putere să biruim. El Însuşi va birui prin noi.
Înainte cu Iisus Biruitorul!
Ioan Marini
