Să mulţumim Domnului în această zi şi pentru celălalt dar: Tipografia şi Librăria Oastei

Î.P.S. Stăpâne!

Bunul Dumnezeu a binecu­vântat semănătura de la «Lumina Satelor». Iată, holdă a răsărit. Iată, holdele sunt mari. Iată, holdele sunt coapte Iată, secerişul a sosit.

După 10 ani de muncă şi jertfă, eu stau azi cu conştiinţa împăcată în faţa lui Dumnezeu şi a oame­nilor. Oastea Domnului a copt şi coace holdele. Biserica poate strânge acum în jitniţele sale cel mai bo­gat seceriş din câte a avut vreo­dată. Dacă ar fi mai puţine „rezerve” şi mai multă muncă, jertfă şi însu­fleţire sfântă, Biserica noastră ar putea strânge acum în jitniţele sale cel mai bogat rod din câte a avut vreodată.

Eu am ţinut să fac Bisericii mele un dar şi greşeala mea poate e aceea că n-am început cu „litera legii”, ci am izbit mai întâi stânca pentru apa cea vie. Şi iată, apa a ţâşnit Apele curg din toate părţile. Bise­ricii îi revine acum datoria să cap­teze revărsarea apelor.

Î.P. Sfinţite! Iubiţi fraţi! În această zi, mie îmi re­vine sarcina plăcută să mul­ţumesc tuturor care au alergat la Sibiu din toate unghiurile ţării.

Mulţumesc fraţilor no­ştri de la Bucureşti. Oastea de la Bucureşti ne-a venit ca un dar de la Dumnezeu, într-o vreme de mare strâm­toare, când Domnul mă scosese din „front” şi mă chemase în „şcoala” de la Geoagiu.

În această Oaste, Dom­nul ne-a rânduit secerători, ca fraţii Oprişan şi Lasca­rov-Moldovanu, care au ajutat şi ajută lucrul Dom­nului şi cu darul scrisului.

Eu, personal, le mulţu­mesc pentru dragostea ce mi-au arătat-o în ziua necazului, rămânând ca Domnul Oastei să le dea răsplata cea mare.

Cine va scrie istoria Oastei, desigur, îi va da locul cuvenit şi unui alt dar de care ne-a învrednicit Domnul de sus: Î. P. Cuv. Sa pă­rintele arhimandrit I. Scriban.

A fost de la început caldul apă­rător şi vestitor al Oastei. Dacă Oastea a trecut Carpaţii aşa de repede, negreşit, a contribuit la aceasta şi vestirea ce ne-a făcut-o păr. Scriban. Cu autoritatea ce o are, ne-a făcut şi acele splendide apărări care vor rămâne în istoria Oastei. Aceste apărări ne-au dat putinţa să putem lucra cu ambele mâini. Luându-ne din mână sabia apărării, ne-a lăsat ambele mâini libere pentru mistria clădirii. Dum­nezeu să-i răsplătească ostenelile ce le-a făcut pentru noi!

Mulţumesc apoi şi tuturor fra­ţilor mei preoţi care au intrat în fronturile Oastei. Cineva spunea că Oastea îşi va ajunge ţinta când toţi creştinii vor fi cu adevărat ostaşii Domnului. Eu cred că e prea depărtată această ţintă. Eu mă mul­ţumesc cu una mai apropiată: când fiecare preot va fi un adevărat con­ducător de Oaste – mişcarea aceasta şi-a ajuns ţinta.

Să mulţumim Domnului în această zi şi pentru celălalt dar: Tipografia şi Librăria Oastei. În numele Domnului, eu mulţumesc şi celor mulţi care au sărit cu obolul lor (un mic ajutor n.n.) pentru salvarea Tipografiei. Cu ajutor de la Domnul de sus, eu îmi ţin făgăduinţa făcută: la împlinirea a 10 ani, voi înzestra Oastea cu o Tipografie şi o Librărie libere de orice sarcini, care să alimenteze neîncetat fronturile Oastei.

Mă întorc apoi către voi, iubiţii mei fraţi care aţi venit din toate depărtările cu jertfe care au întrecut puterile voastre. La un simplu apel făcut mai mult pentru o serbare restrânsă, voi aţi răspuns din toate unghiurile ţării. Dacă vrea cineva să ştie ce este Oastea Domnului, voi, iubiţii mei, [şi] râvna voastră cea mare este cel mai minunat răspuns. Voi sunteţi răspunsul lui Dumnezeu despre ce este Oastea Domnului.

Să dăm slavă pentru toate câte ne-a făcut nouă Domnul! Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să-I mulţumim pentru toate câte ne-a făcut nouă şi să-L rugăm să ne aibă şi de-aici înainte în grija Lui cea sfântă.

„Până aici ne-a ajutat nouă Domnul” (I Sam 7, 12). În lupta pentru împărăţia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor noastre – până aici am ajuns. Să luptăm înainte cu vitejie, căci cu noi este Dum­nezeu. Orice împotriviri s-ar ridica în calea noastră, să luptăm înainte, căci cu noi este Dumnezeu. Oastea Domnului luptă cu îndârjire pentru drepturile lui Dumnezeu în lume – şi ea trebuie să învingă.

Să-L rugăm pe Domnul puterilor să ne conducă mai departe.

Iisuse, preabunul nostru Cârmuitor şi Stăpân, rămâi neîncetat cu noi şi între noi. A Ta este oştirea aceasta – du-ne la biruinţă! Ai Tăi suntem; nu ne părăsi, căci fără de Tine nu putem face nimic. Fă Tu, Doamne, ca să auzim ne­încetat preadulcile Tale cuvinte: „Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea”.

Duhule Sfinte! Suflă neîncetat peste noi! Suflă peste noi din cele 4 vânturi, ca să fim cu adevărat o Oaste de biruitori. Amin.

«Oastea Domnului» nr. 26 / 26 iunie 1932, p. 4

şi «Oastea Domnului» nr. 27 / 3 iulie 1932, p. 2

din vorbirea Părintelui Iosif Trifa la MĂREAŢA ADUNARE A OASTEI DOMNULUI, LA SIBIU [1932] – Ziua a doua de Rusalii. Marea zi a Oastei Domnului – O zi de mare izbândă; o zi hotărâtoare pentru viitorul Oastei

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare