Aşadar, precum după trecerea iernii, la începutul verii marinarul îşi trage corabia la larg, soldatul îşi curăţă armele şi pregăteşte calul de război, iar plugarul îşi ascute coasa şi călătorul îşi începe drumul lung plin de încredere, iar luptătorul cu pumnul îşi leapădă veşmântul şi se despoaie, tot astfel şi noi, când se iveşte postul, ca şi o vară duhovnicească, să ne curăţim armele ca ostaşii, să ascuţim coasa ca plugarii şi, ca nişte cârmaci, să punem cugetele noastre împotriva valurilor, gândurilor nesăbuite, şi să ne pregătim ca nişte călători de drumul la cer şi ca nişte luptători cu pumnul să ne dezbrăcăm pentru luptă.
E vremea luptei
Dezbracă-te pe tine însuţi de grijile vieţii, căci e vremea luptei; îmbracă-te cu armele spiritului, căci am început un război greu cu demonii.
Lucrează acum ogorul
Lucrează acum ogorul sufletului tău, smulge spinii şi pălămida, seamănă în locul lor cuvântul lui Dumnezeu şi atunci tu vei fi un duhovnicesc lucrător de pământ. Secera duhului tău, care se îndobitocise prin necumpătare, prin post iarăşi se va ascuţi. Găteşte-te de călătorie la cer, păşeşte pe calea cea aspră şi îngustă, căci cel subţiat prin post poate mai uşor să treacă prin uşa cea strâmtă.
Furtuna patimilor trebuie acum să o linişteşti, valurile poftelor cele fără rânduială să le domoleşti, corăbioara sufletului tău să o scapi, să întrebuinţezi toată prevederea – şi vei fi un cârmaci duhovnicesc. La toate acestea postul ne dă prilej şi învăţătură.
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 1)
