Să nu pot, Doamne, să mă las
de Tine niciodată,
chiar de-aş lăsa la orice pas
o dragoste-ngropată.
Cu cât mă duc mereu şi vin
mai singur de oriunde,
de-a Ta iubire, mai deplin
doresc a mă pătrunde.
În orice loc, de orice rând,
cărarea-nsingurată
să mi-o învăluie mai blând
lumina Ta curată.
Să n-am amar neîndulcit,
nici nopţi neluminate,
nici orizont nestrălucit,
nici cereri zbuciumate.
Ci numai Tu să-mi fii mereu
Prieten pe-orice cale,
iar dorul sufletului meu,
trăirea voii Tale.
Mai greu de-ar fi cu orice pas
să-mi ardă viaţa toată,
să pot orice, dar să Te las –
să nu pot niciodată.
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
