Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home SÃ NU SCURTÃM CRUCEA NOASTRÃ…

SÃ NU SCURTÃM CRUCEA NOASTRÃ…

SÃ NU SCURTÃM CRUCEA NOASTRÃ…

Așa cum Hristos S-a unit cu crucea şi a înălţat-o, tot aşa şi noi, purtându-ne crucea noastră, iu- bind-o, împlinind viaţa de creştin adevărat, să dăruim exemplul de lumină, cărare curată să facem din crucea noastră către Domnul. El a urcat odată drumul Golgotei, pe urmele Lui vom călca şi noi împreună cu cei pe care îi aducem la El. Să nu înmuiem crucea dată a fi purtată pe acest drum, să nu o sculptăm pentru a o face comodă, să nu tăiem din ea spre a fi mai uşoară şi mai uşor de purtat.

Prea grea mi-e povara acum la sfârşit,
E drumul prea-ngust şi-i greu de suit,
Zadarnic mă lupt, mă-ndemn, mă grăbesc,
Căci cerul cu mult mai departe-l zăresc.

Ehei, măi creştine, s-aude un glas,
Prea mare-i povara, prea multe ai tras,
Ia barda aceasta şi taie din lemn!
Nu fi fără minte, din milă te-îndemn.

Şi-ndată porneşte pe cale voios,
Cu crucea uşoară urmând pe Hristos;
Pe drum se-ntâlneşte cu cete de fraţi,
Şi-i lasă în urmă sub cruci aplecaţi.

Şi astfel, degrabă, zorind pe poteci,
Ajunge la poarta Cetăţii de veci,
Dar, vai, de la el pân-la porţi e un şanţ
Pe care nu-i punte, nici lanţ.

Şi strigă bătrânul, de frică pătruns,
Dar nimeni nu-l vede să-i dea un răspuns;
Şi strigă bătrânul, pierdut şi răpus –
Nu-i nimeni la poartă, nu-i nimeni la zid.

Deodată, din vale, cu ochii strălucind,
Cu crucea pe umeri, vin fraţi şi surori;
Ei vin cu nădejde, tăcuţi, gânditori
Şi repede crucea ca punte şi-o pun.

Ei trec peste punte, pe poartă pătrund,
Iar crucea în urmă se pierde-n afund.
Bătrânul ia crucea cu-al dorului val
Şi-ncearcă s-o pună şi el peste mal.

Dar, vai, crucea-i scurtă! Au toate un rost
– Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost!…
Creştinii trec şanţul şi intră pe porţi.
Ce bine-i întreagă crucea s-o porţi!

Cu Crucea întreagă Iisus către noi
Veni de la Tatăl cu sânge şuvoi.
Şi-acum El din lume ne-aşteaptă la fel,
Cu crucea întreagă s-ajungem la El.

(Costache Ioanid)

De regulă, este la îndemâna oamenilor lepădarea crucii, căutarea uşorului, însă trebuie să privim la cuvintele Mântuitorului care vorbesc de purtarea crucii fără ruşine, fără ascunSÃ NU SCURTÃM CRUCEA NOASTRÃ… (urmare din pg. 3) zişuri. Crucea trebuie purtată cu lepădare de sine şi cu iubire nespusă, până la unirea cu ea şi cu Hristos.

Crucea mai este numită şi semnul „Fiului Omului” (Matei 14, 30). Ea este temelia Bisericii, temelia mântuirii, împăcarea omenirii cu Tatăl, întrucât această împăcare prin ea s-a înfăptuit, în chip nevăzut: prin Jertfa Fiului pe Cruce. Iar Sfântul Apostol Pavel întăreşte acest adevăr când spune în Epistola către Evrei: „Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin Jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna” (10, 10). Iar în continuarea acestui text, marele Apostol ne vorbeşte despre înfăptuirea Bisericii…, care are la bază, cum spuneam, Jertfa Crucii Mântuitorului.

Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor! (Acatistul Sfintei Cruci) Putere a cinstitei şi de viaţă-făcătoarei Cruci, nu ne lăsa pe noi, păcătoşii! (Pavecerniţa mare). Amin.

Ancuţa TUDOSANU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!