Mărturii Meditaţii

SĂRBĂTORILE DRAGOSTEI OSTĂŞEŞTI (I)

Scrisoarea Părintelui Iosif

 

După atât de înălţătoarea cuvântare a mitropolitului Nicolae, fratele Oprişan de la Bucureşti, cu glas duios şi dulce, a citit scrisoarea Părintelui nostru scump. Scrisoarea a mişcat inimile tuturor şi ochii atâtor fraţi au fost scăldaţi în lacrimi. A fost un moment de adâncă emoţie, duhul blând şi cald al Părintelui Iosif îl simţeam cu toţii cum se purta deasupra noastră.

 

Din prilejul serbărilor noastre din praznicul Cincizecimii, scumpul nostru Părinte Iosif, reţinut în şcoala suferinţelor, departe în ţări străine, ne-a trimis următoarea scrisoare plină de focul dragostei sale pentru noi.

Iată această scrisoare:

Iubiţii mei fraţi!

Departe fiind de voi, pribeag prin ţări străine şi greu bolnav, cu duioşie mă gândesc la adunarea din Sibiu şi vă trimit, de pe patul meu de suferinţă, frăţeştile mele salutări, rugând pe Domnul Oastei să împărtăşească şi acestei adunări suflarea cea caldă şi sfântă a Duhului Sfânt, Iniţiatorul şi Cârmuitorul Mişcării noastre.

Iubiţii mei! Să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele (Efeseni 3, 13). Totul este voia Domnului. Poate clipa plecării mele acasă la Domnul, nu este departe (II Tim 4, 8 şi II Cor. 5, 8). O, nu fiţi întristaţi pentru aceasta. Oastea Domnului este a Domnului, şi El va avea grijă de ea. Eu am fost numai un vas umil şi netrebnic, de care Domnul s-a folosit în Lucrarea Sa. Eu vă zic ca Apostolul Pavel: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această Lucrare o va isprăvi până în Ziua lui Iisus Hristos“ (Filip. 1, 6).

 Nu uitaţi apoi, iubiţii mei, că orice lucrare nouă, pentru statornicia ei, cere jertfă. Mânăstirea de la Argeş nu s-a putut termina până când, în temelia ei, n-a fost îngropată o jertfă de om.

E adevărat că Jertfa cea Scumpă a Scumpului nostru Mântuitor suplineşte şi săvârşeşte totul, dar istoria ne arată în chip luminos că, creştinismul a înflorit şi a odrăslit şi prin jertfa celor care, urmând pe Domnul, şi-au pus viaţa în slujba Lui.

Vă mulţumesc, iubiţii mei, pentru rugăciunile pe care le-aţi făcut şi le faceţi pentru mine. Le-am simţit şi le simt. Exact din duminica slăbănogului, când aţi început a vă ruga pentru slăbănogul Oastei, boala mi s-a uşurat. Puterile îmi revin. Dacă va fi în voia Domnului, cred că mă voi întoarce iarăşi în fronturile Oastei, pentru a vă mai spune – prin foaie şi cărţi – ceea ce Duhul Domnului mi-a încredinţat să vă spun.

În această nădejde vă zic: La revedere, în frontul Oastei şi prin draga foaie «Oastea Domnului».

Iar dacă totuşi voia Domnului va fi să plec la El, eu vă trimit de aici, din depărtare, ultimul meu duios salut de despărţire, zicându-vă: Fraţii mei! Iubiţii mei!

Rămâneţi cu Domnul!

Davos (Elveţia) 1 iunie 1933

Preot Iosif Trifa“

va urma

din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998

Lasă un răspuns