Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Secolul XXI va mai fi religios și pentru tinerii români?

Secolul XXI va mai fi religios și pentru tinerii români?

Secolul XXI va mai fi religios și pentru tinerii români?

Întrebarea nu este una copiată după celebra zicere: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc“. Ci este una ce marchează conştiinţa tuturor acelora care VOR CU ADEVĂRAT să treacă pragul mileniului şi al eternităţii cu Hristos, pentru a rămâne în El.

A fi religios… Trebuie să delimităm un pic contextul, pentru a-l lămuri. Când spunem religios, ne referim nu la aspectul „sectar“ al credinţei umane. De exemplu, pentru un satanist, satanismul este o religie; deci el, zăcând cu Prinţul întunecat al întunericului, zice că este religios… Fără doar şi poate că nu de o astfel de religiozitate poate fi vorba. Ci de una autentică, legată de Dumnezeu, iar nu de celălalt, „nenumitul“.

Pentru tineri… În ritmul celor peste opt milioane de avorturi din ultimii ani, vom mai avea tineri? Sau, altfel spus, cât de tânără va mai fi naţiunea română în secolul ce urmează?… Semnalul de alarmă tras de sociologii şi demografii români nu este de nebăgat în seamă. Îmbătrânirea masivă a populaţiei este lucru grav şi pentru Biserică, cea care ar trebui să-şi restaureze multe din direcţiile pastoralei sale. Dar nu aceasta ar fi problema. Biserica se află tot timpul în starea de întâmpinare a celor care au nevoie de ea. De Biserică vom avea mereu nevoie. Atât doar că şi astăzi sunt aproape dezolante comunităţile îmbătrânite… Deşi descoperim în inimile unor bătrâni mai multă tinereţe decât în inimile încercănaţilor noştri copii, ale pruncilor noştri zdrobiţi de o politică educaţională agresivă. Palizi şi obosiţi, de prin clasa a V-a, cum vor mai mărturisi copiii aceştia tinereţea lor în Harul Duhului Sfânt?

Tinerii de azi, înjurătorii de elită şi consumatorii de drog, vor fi ei, oare, absorbiţi într-o generaţie care mai CREDE CU ADEVĂRAT că Iisus Hristos este Domn şi Dumnezeu? N-avem dreptul să generalizăm! Nu toţi tinerii noştri ţin de generaţia, mult mediatizată, prea mult mediatizată, Generaţie PRO. Să fim bine înţeleşi!

Majoritatea dintre ei nu „sar calul“ bunului simţ şi sunt constant angrenaţi în viaţa de familie normală, cu părinţi „corecţi“, care au o prietenă, prieteni mai mulţi… Care nu-şi fac din discotecă a doua lor casă. Dar gravitatea stă în faptul că nici din BISERICĂ n-o fac. Nici din „normalitatea“ – propusă normală – a creştinului ortodox de „ochii lumii“, fără nici un fel de implicare în „viaţa în Hristos“. Cine e de vină? Biserica? Dar Biserica sunt şi ei! Oamenii Bisericii au cel mult vina – mare de altfel – de a nu le explica adevărul esenţial că şi ei – sau mai ales ei – sunt mădulare sfinte ale Domnului nostru Iisus Hristos – Biserica.

S-au depărtat prea mult tinerii de Biserică şi este importantă angrenarea sau reangrenarea lor în viaţa ecclesiei? Fals. Câtă vreme treci printre ei afirmându-ţi identitatea creştină, ei sunt dispuşi să întrebe. Să caute adevărul. Chiar dacă uneori încurcă fără voie căile sau o iau pe căi ce pe noi ne irită. Un om al Bisericii – laic recunoscut ca exploziv în afirmaţii – spunea că uneori Dumnezeu desenează chipuri drepte şi cu linii strâmbe. Ei mai au voie să caute. Binecuvântaţi sunt căutătorii de Dumnezeu.

Sunt mai păcătoşi tinerii noştri decât alţii? Contează prea puţin. Personal cred că ei n-au nevoie de analizele noastre „pertinente“, ci, mai ales, de sprijinul nostru în rugăciune şi în faptă, de mărturisirea noastră vie, „abundentă“, plină de dragostea cea adevărată, făcătoare de minuni. Şi a-i ţine pe tineri astăzi în Biserică ţine de lucrarea minunată a lui Hristos, prin noi, către ei. Faptul că păcatele generaţiei lor, aduse mai pe larg la ordinea zilei, mereu rămân pustii, nu înseamnă că ei sunt „spurcaţi“ şi „pierduţi“ cu totul. Din contră. Ei sunt bogăţia Ţării şi a Bisericii. Aşa, căzuţi cum sunt. Sau, uneori, mai ales aşa. Pentru că se constituie în motivări pentru o viaţă în Hristos mai înaltă şi mai atentă la semeni.

Sunt pierduţi „pierduţii“ generaţiei tinere? Nu. Noi suntem pierduţi, dacă nu-L oferim pe Hristos ca model de „seducţie“, de salvare din angoasele, din teribilele şi stupidele lor preocupări de zi cu zi.

Pentru a-i readuce lângă Hristos, trebuie să facem toate eforturile pentru a-i readuce lângă noi. Noi, cei vii, cei care am aflat Calea, Adevărul şi Viaţa. Dar nu ca şi cum noi am fi mai buni sau mai sus decât ei. Ci ca unii faţă de care Dumnezeu a avut mai multă milă, mai multă îngăduinţă.

Trec pe stradă pe lângă noi, preocupaţi – cot la cot cu o societate românească în stare de dezagregare – de ziua de mâine, de notele de la şcoală, de hainele şi ţigările lor cotidiene, de programul TV sau de muzica generaţiei lor. Nu sunt morţi. Trebuie să ne treacă imaginea aceasta a lor din ochi în inimă şi din inimă în suflet. Pentru ei, da, pentru cei pe care uneori nici părinţii lor nu-i mai suportă, pentru amăgiţii aceştia de cine ştie care mai aprig duh al mizeriei, trebuie să spunem cu rugăciunea, cu fapta şi cu mărturia noastră că Hristos a înviat.

Da. Secolul XXI va fi religios şi pentru copiii de azi ai României!

Părintele Constantin NECULA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!