Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Sfântul Antonie cel Mare și rigoarea misionarã

Sfântul Antonie cel Mare și rigoarea misionarã

Sfântul Antonie cel Mare și rigoarea misionarã

Sfântul Antonie cel Mare s-a impus în conștiința Bisericii universale, fiind pomenit de toatã lumea creștinã la 17 ianuarie.

Cuviosul Avva Antonie a avut o așa de mare influențã asupra creștinilor cu modul lui de viațã și cu înțelepciunea lui, încât a „depopulat cetãțile de locuitorii lor și a populat pustia cu colonii de sfinți” (Patericul Mare, p. 25).
Tânãrul Antonie a pãrãsit lumea pentru viețuirea în pustie, la auzul a douã cuvinte din Evanghelie. Primul cuvânt avea în vedere lepãdarea de lume: „De voiețti sã fii desãvârșit, mergi, vinde averea ta, dã-o sãracilor și vei avea o comoarã în cer! Dupã aceea vino și urmeazã-Mi” (Matei 19, 21). Cel de-al doilea avea în vedere o totalã încredințare în purtarea de grijã a lui Dumnezeu: „Nu vã îngrijiți de ziua de mâine!” (Matei 6, 34). Și alții au împlinit aceste porunci, fiecare la mãsura sa, dar Sfântul Antonie, prin viețuirea sa, le-a împlinit desãvârșit, deplin. De fapt, aceasta este însușirea comunã a Pãrinților pustiei: împlinirea Evangheliei lui Hristos la mãsurã desãvârșitã, dumnezeiascã, deplinã, maximalã, radicalã.

De numele Sfântului Antonie sunt legate douã mari comunitãți monastice. Una ar fi numãrat, la moartea cuviosului, 10.000 de cãlugãri, alta, 5.000 de cãlugãri. Sfântul Atanasie cel Mare ne spune cã toți se minunau de Sfântul Antonie și nimeni n-ar fi îndrãznit sã punã la îndoialã cã el era darul lui Dumnezeu fãcut lumii.

În scrierile care ne-au rãmas de la Sfântul Antonie, întâlnim câteva indicii despre rigorile și condițiile pe care trebuie sã le îndeplineascã misionarul. Mai întâi, Cuviosul ne spune cã la bunãtate și înțelepciune, însușiri de bazã ale misionarului, se ajunge prin multã ostenealã: „Este cu neputințã sã se facã cineva dintr-o datã bãrbat bun și înțelept. Trebuie gând stãruitor, viețuire, încercare, vreme, nevoințã și dor dupã lucru bun… Dar astfel de oameni se gãsesc rar” (Filocalia I, cap. 40). Sfântul stãruie asupra faptului cã la bunãtate și înțelepciune nu se ajunge „dintr-o datã” și „într-un ceas”, ci „prin stãruințã de vreme îndelungatã” (Filocalia I, cap. 64).

Sfântul Antonie ne spune cã nu poți sã vindeci și sã luminezi, dacã mai întâi nu ești vindecat și luminat. „Zis-a Avva Antonie: Pãrinții cei de demult, când mergeau în pustie, întâi se vindecau pe ei înșiși și, fãcându-se doctori aleși, vindecau și pe alții: Iar noi, ieșind din lume, mai înainte de a ne vindeca pe noi, îndatã începem a vindeca pe alții; și întorcându-se boala asupra noastrã, se fac nouã cele de pe urmã mai amare decât cele dintâi și auzim de la Dumnezeu zicând: Doctore, vindecã-te mai întâi pe tine” (Patericul egiptean, Pentru Avva Antonie, cap. 40). Aceste constatãri amare le fac mereu strãjerii de vârf ai Bisericii.

Nu dã Hristos cuiva porunca de a ieși la predicã mai înainte de a fi ajuns la vindecare. Nu aduce nici o cinste lui Hristos și Bisericii Sale cel care iese la predicã mai înainte de vindecare și curãțire, iar cel care, prin nevoințe și osteneli, a ajuns la vindecare este de mare folos lumii în care trãiește, fie cã iese sau nu la predicã.

În aceste vremuri de întuneric și de orbie sufleteascã, este mare nevoie sã-i ajuți pe oameni sã afle calea mântuirii, de aceea nu intimidãm râvna misionarã în sine, ci vrem sã examinãm cu mai multã rigoare dorința unora de a predica în fața mulțimilor, de a se afirma, de a se pune cu orice preț în frunte. La mulți dintre aceștia, Sfântul Antonie nu le-ar face semn sã tacã?!
Atât cei puși de Hristos sã fie în fruntea Bisericii Sale, cât și cei chemați sã fie misionari în ascuns, își vor vedea roadele în mãsura în care împlinesc cele trei condiții indicate de Marele Antonie: Sã fii bun, adicã cu duh de jertfã! Sã fii înțelept, adicã bogat în cuvânt! Sã fii vindecat, adicã mort fațã de lume și fațã de patimi. Batem pasul pe loc, nu pentru cã nu este predicã și cuvânt, ci pentru cã cei care împlinesc aceste trei condiþii, potrivit sfântului Antonie, „se gãsesc rar”.

Pr. Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *