Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care îl prăznuim pe 30 noiembrie), intitulată „El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinţă şi cultura „Drumul Emausului” din America, ne dezvăluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit „cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani! În urma cercetărilor sale, George Alexandrou a constatat că, din uriaşul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune că ar fi ajuns Andrei în cele patru călătorii misionare ale sale, lipseşte o „secvenţă” de 20 de ani, cuprinsă între întoarcerea lui la Marea Neagră din Valaamo (Finlanda) până la plecarea spre Sinopae şi de acolo spre Patras, în Achaia, unde avea să fie martirizat. Această lungă perioadă de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o în Dobrogea de astăzi, unde îşi avea si „cartierul general” în Pestera de care tradiţia i-a legat numele. De aici, ar fi întreprins călătorii evanghelizatoare în restul Daciei, pe Dunăre, în sudul fluviului, pe malul Mării Negre, dincolo de Prut şi chiar în teritorii mai îndepărtate. După fiecare asemenea misiuni s-ar fi întors în peştera sa.

 

   Alexandrou explică această lungă rămânere a apostolului în Scytia Minor prin faptul că s-ar fi „simtit foarte apropiat de daci deoarece erau monoteişti. Potrivit lui Flavius Josephus, preoţii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca asceţii din deşert. Societatea dacă era foarte liberă, femeile aveau aceeaşi poziţie cu bărbaţii. Spre deosebire de societatea greco-romană, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici în lume la acea vreme pentru că nu aveau sclavi. Potrivit tradiţiilor româneşti şi descoperirilor arheologice, dacii au devenit creştini datorită Sfântului Andrei însuşi, în primul secol. Este firesc să se fi simţit ca acasă în rândul clerului dac şi că ei să-l fi acceptat rapid şi să fie convertiţi”, mai spune jurnalistul grec în interviul amintit. Alexandrou crede că Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, după Hristos. „Cred că Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut călătorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat să plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales când a fost la slavi, unde sacrificiul uman era încă practicat. Vă puteţi imagina: Era obosit să treacă prin astfel de lucruri şi când a venit la daci… unde grecii şi evreii erau acceptaţi în aceeaşi măsura şi unde existau preoţi sihaştri asceti, se înţelege cât de lesne s-a integrat. Putea să predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau că religia pe care el a adus-o nu era numai mai bună decât a lor, ci şi o continuare a vechii religii. Au privit religia nativă ca prevestitoare pentru creştinism. Douăzeci de ani înseamnă mult şi se înţelege de ce românii işi amintesc de el mai mult decât de alte tradiţii”, mai spune cercetătorul grec.

 sursa: aici