Slăvit fii Tu, slăvit mereu,
Mântuitor şi Dumnezeu,
atât de viu şi strălucit,
dar ne-nţeles şi neprimit.
Slăvit fii Tu, Cel strălucit,
dar ne-nţeles şi neprimit!
Slăvit fii Tu, Cel nepătruns,
dar necăutat şi neascuns,
atât de bun şi de-ndurat,
dar înjosit şi lepădat.
Slăvit fii Tu, Cel îndurat,
dar înjosit şi lepădat!
Slăvit fii Tu, din Care vin
izvoarele de har din plin;
atât de darnic şi plăcut,
dar neiubit şi neştiut.
Slăvit fii Tu, Cel preaplăcut,
dar neiubit şi neştiut!
Slăvit fii Tu, Cel ce-ai grăit
cuvânt cum n-am mai auzit,
atât de-ales şi minunat,
dar neprimit şi neurmat.
Slăvit fii Tu, Cel minunat,
dar neprimit şi neurmat!
Slăvit fii Tu, Iisus Hristos,
de tot ce-i sus şi tot ce-i jos.
Atât de-adânc şi de sublim,
cu tot ce-avem, noi Te slăvim.
Slăvit fii Tu-Mpărat sublim,
cu tot ce-avem, noi Te slăvim!
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
