Oastea Domnului

,,Sus Mărcule, sus!” – Mărculea trăieşte şi azi

S-au schimbat vremile, s-a schimbat lumea. S-a dus şi Mărculea. S-a dus şi ursarul ce-şi juca ursul prin târguri.

Şi totuşi Mărculea a rămas; a rămas într-o altă formă; a rămas într-o formă şi mai grozavă.

Beutorul, betivul, nu este altceva decât un « sus Mărcule» pe care îl joacă diavolul.

Ursul e tare, dar în mâna ursarului e slab şi ascultător. De ce? Pentru că e legat de nas cu

o verigă şi e purtat de un lanț. Legat fiind în lanț, el trebuie să facă ceea ce îi porunceşte ursarul. El trebuie să joace aşa cum îi cântă ursarul.

Exact în aceeași situație este şi bețivul. Beutura şi beția este belciugul (veriga), este lanțul cu care diavolul îl leagă pe om şi îl joacă cum vrea. Bețivul face şi trebuie să facă voia diavolului. El trebuie să joace, aşa cum îi fluieră diavolul.

Ursarul îşi joacă ursul în public: prin târguri, pe străzile oraşelor, prin ulițele satelor, etc. Așa face şi dracul. El îşi joacă  »ursul« în public. În fiecare zi de târg, eu văd aici la Sibiu pe «sus Mărculea». Chiar şi Marția trecută am văzut pe un beat măsurând străzile şi măturând noroiul. Lumea se strânsese grămadă în jurul lui şi râdea cu hohot. Oare nu era şi acesta un fel de »urs« pe care îl juca « ursarul»  diavol, iar lumea râdea?

Pe mine însă, în loc de râs, m-au năpădit lacrimile văzând cum îşi bate joc diavolul de cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu.

Sus Mărculea de odinioară era de râs şi de petrecanie, dar »sus Märculea« cestălalt este de plâns pentru orice creştin adevărat.

Ursul nu se poate elibera din mâna ursarului, oricât de tare ar fi – pentru că e legat. Aşa e şi păcătosul şi pătimaşul. El este un «rob al păcatului» (loan 8, 54). El este un legat în lanțurile lui Satan. Toate încercările lui de a scăpa din aceste lanțuri cu puterile lui sunt zadarnice. Lanțurile beției şi altor patimi rele, le poate frânge numai Isus Mântuitorul pentru că El a venit anume să strice lucrurile diavolului (1 loan 3, 8).

Dragă cetitorule! Te-a prins și pe tine ursarul diavol în lanțurile lui! O, nu mai rămânea în această ruşinoasă robie. Intră îndată în «Oastea Domnului»; predă-te Lui, cere ajutorul Lui şi El îndată te va scăpa.

Pr. Iosif Trifa- Oastea Domnului, 1929 (Anul 1) – 25 decembrie / nr. 1