Susu-i ceriu plin de stele,
jos, pământu-i plin de rele
sus străluce stelele
jos pe lume, relele
numa-n ceriu este dreptate
pe pământu-i strâmbătate.
D-aia Dumnezeu ne bate,
căci, în loc de fapte bune,
lucră toţi cu-nşelăciune;
lumea-i plină de păcate
nu-ncape frate cu frate.
Numai dracu’ cu crâşmarul –
ei poartă banii cu carul
şi-i împarte la domnie
ca să le dea slobozie
să vânză-n praznice rachie
şi să facă sărăcie.
Satana la baluri zboară,
multe suflete omoară
şi la crâşme se suceşte
pe toată lumea serveşte
cu cuţite cu prăsele
să se junghie cu ele
şi-i îndeamnă prin beţie
să se-apuce de curvie.
Mă mir, Dumnezeu cum poate
ca să le rabde pe toate?
Fraţilor, să ne-apucăm
viaţa noastră s-o schimbăm.
Haideţi, fraţi, să-ntindem braţul
să-i rupem Satanei laţul
şi să ne prindem frumos
ca să-L urmăm pe Hristos,
să lepădăm lăcomia
şi minciuna şi curvia
să ne prindem a jura
că la crâşmă n-om intra.
Haideţi, ostaşii lui Iisus,
să plecăm la luptă sus
să ne luptăm cu tărie
ca să scăpăm de urgie!
Frumosu-i cerul senin,
iubitu-i omul creştin
urâtu-i cerul noros,
vai de omul păcătos.
Haideţi, fraţi, să ne iubim,
fiii Domnului să fim!
Scrisă de ostaşul Ion Morariu din Crihalma – «Lumina Satelor» nr. 45, din 16 nov. 1924