Domnul, pătimind, priveştecum e Petru de-ncercat,că, de frica unor oameni,de trei ori s-a lepădat,jurând nici că nu-L cunoaştepe Iisus Cel chinuit.– Cât de-amar.

Acum Domnul stă şi-aşteaptălângă cei trei ucenici;Iuda, vânzătorul, vinecu de-ai lui, să-L lege-aici.Vânzătorul le spusese:„Cel pe Care-am să-L sărute Iisus, – iar voi.

Acum Domnul e-ntr-o casăstrâmtă din Capernaum,un biet slăbănog se vedestând ’naintea Lui acum.Prin acoperiş fusesecoborât aici pe-un pat;Domnul i-a iertat păcatul,iar apoi l-a.

Iată-acesta este fiulce-a plecat cândva voiosşi se-ntoarce-acum acasăprăpădit şi zdrenţăros.Tatăl pune să-l încalţeşi să-l schimbe-n haine noi,căci în casă şi la masăva fi.

Domnul a mai spus odatăpilda fiului pierdutcare şi-a lăsat părinţiişi, luându-şi ce-a avut,a plecat pustiu prin lume,cheltuindu-şi tot ce-avea,ajungând porcar şi-n zdrenţe,până-n starea.

Acum, Domnul e în Templu,L-au adus ai Lui cu drag;Dreptul Simeon, bătrânul,Îl ia-n braţe de la pragŞi cu Ana prorociţaprivesc Faţa Prunculuişi spun.

Acum Domnul stă în caleşi-nspre El e-un om plecat,e leprosul cel pe careDumnezeu l-a vindecat.Mai fuseseră şi-alţi nouăvindecaţi prin har ceresc,dar n-au mai.

Iată-i pe Adam şi Eva, primii oameni minunaţi, din pământ făcuţi de Tatăl şi pe urmă înviaţi, cum se bucură-n grădina fericită unde.

Iată ce frumoasă lumedin Lumină a făcutDumnezeu, cu-nţelepciune,când viaţa a-nceput.Pomi şi flori, şi animale,ape limpezi, peştişori,păsări cântătoare, – toatenumai cântec şi culori… Însă.

La-Nceput era-ntuneric,numai noapte peste tot,luminos era doar Loculunde-i Tatăl Savaot.Toată lumea cealaltăera-n bezna cea mai grea,nu era Ce să se vadă,nu era cine.