cantarile eterne – Pagina 2

Când va fi să vină Mâna-Ţi să mă culce, dă-mi, Iisus, un leagăn moale şi divin, iar această harfă mi-o aşază dulce lângă.

Pentru un pas greşit în viaţă, atât de mulţi s-au nimicit, adesea nici cu mii de drumuri nu poţi să ştergi un pas.

Doamne-ajută-mă să strâng lacrima, dator s-o plâng, şi mă-nvaţă cum s-adun tot ce sunt, tot ce sunt dator să spun. Să nu trec.

Cântările Eterne vin din zări de Taine pline când gândurile-abia mai ţin luminile divine şi mâini de îngeri dragi ating ascunse simţăminte, şi.