din vorbirea şi rugăciunea fratelui Traian Dorz la nunta de la Cluj – 20-21 iulie 1984
Sâmbătă, 20 iulie 1984
Eu, când am citit o scriere a lui Voltaire – acest mare filozof ateu, necredincios, împotrivitor lui Dumnezeu, din Franţa –, Fecioara din Orleans, atunci am scris cântarea:
O, om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce pui în scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai,
că ea pe mulţi, spre iad sau rai,
mereu o să-i îndrume!
Şi atunci am înţeles de ce trebuie să fie o judecată, la urma urmelor, pentru toţi oamenii. Pentru că în Cuvântul lui Dumnezeu este scris, cum spune despre bogatul nemilostiv sau despre săracul Lazăr: „A murit bogatul şi a ajuns în focul iadului, în locuinţa morţilor, în chinuri. A murit Lazăr şi a fost dus în sânul lui Avraam”. Deci nu mai e nevoie de judecată; judecata e deja făcută. Pentru că este scris în Ioan, capitolul 5: „Cine crede are viaţa veşnică. Cine nu crede nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. Cine crede nu va fi judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat. Deci necredinţa este deja condamnată, numai că necredinciosul încă n-a ajuns la executarea sentinţei.
Cartea lui Voltaire a rămas şi astăzi şi se tipăreşte în milioane de exemplare, în toate limbile pământului. Şi cartea aceasta vorbeşte în mod atât de îngrozitor şi de murdar, şi de împotrivitor la adresa lui Dumnezeu; şi e răspândită prin toate limbile şi în toate neamurile, creând astfel exemple ca şi el şi exemplare nefericite care sfârşesc de cele mai multe ori în sinucideri sau în nenorociri şi mai mari. Ei, toate aceste cărţi rămase după el creează suflete, creează oameni, creează lucrări în urma lor, inspirate din ele. Şi-i va neferici mereu şi mereu, şi mereu pe alţii.
Sfântul Apostol Pavel a scris atâtea cărţi minunate. De două mii de ani, aceste lucrări aduc mereu şi mereu suflete la Dumnezeu. Când va fi o înviere a morţilor şi va învia odată Sfântul Apostol Pavel, şi va vedea câte milioane şi miliarde de suflete a adus el la Dumnezeu prin lucrările lui şi prin lucrările celor care s-au inspirat din lucrările lui, Sfântul Apostol Pavel va fi răsplătit nu numai pentru lucrările făcute de el şi pentru sufletele întoarse de el în timpul vieţii lui pe pământ. Va fi răsplătit şi pentru toate acele milioane şi miliarde de oameni care s-au întors la El ulterior, prin scrierile sale şi prin cei inspiraţi din aceste scrieri.
Atunci abia va fi răsplătit fiecare după faptele sale. Atunci va învia Voltaire… Şi se va trezi ca dintr-un somn îngrozitor, când va vedea în urma lui milioanele şi milioanele de suflete pe care le-a nefericit opera lui, scrierile lui, exemplul lui, îndemnurile şi învăţătura lui. Atunci îşi va primi el plata.
De aceea trebuie să mai fie o judecată la urma tuturor. Pentru că numai atunci va fi răsplătit cu adevărat tot binele sau tot răul pe care l-a făcut un om în viaţa sa şi după viaţa sa pe pământ.
De aceea, iată câtă responsabilitate se impune fiecăruia dintre noi, în tot ceea ce facem. Ai spus un cuvânt? Cuvântul ăsta nu piere. Se duce dintr-o gură într-alta. A fost un cuvânt frumos? Va înviora, va mângâia, va curăţi. Ai spus o vorbă urâtă, un banc murdar? Ai dat un exemplu rău? Acesta va continua, întinând şi nefericind alte suflete. Şi în Ziua Judecăţii, când se va merge înapoi prin tot ceea ce s-a făcut, atunci se va vedea că a-nceput cu tine, a-nceput cu mine sau a-nceput cu altul. Fie binele, fie răul. De aceea la Judecata aceea îţi va fi răsplata adevărată. Şi de-acea [e aşa] cum spune Mântuitorul un cuvânt cutremurător: „Din cuvintele tale vei fi scos fără de vină şi din cuvintele tale vei fi osândit”. „Nu Eu vă voi judeca – zice. Cuvântul pe care l-aţi auzit sau pe care l‑aţi spus, acela vă va judeca în Ziua Judecăţii.”
Iată responsabilitatea unui părinte. Iată responsabilitatea unor soţi care, prin Taina Cununiei, se unesc în vederea înmulţirii şi creşterii altor suflete pe pământ. Iată câtă responsabilitate trebuie să simtă în această stare şi-n această Lucrare fiecare dintre noi. Şi cei care sunt acum aci, în faţa noastră, şi noi, care am fost cândva aşa în faţa altora, şi cei care vor fi mâine şi ei în starea aceasta în faţa celorlalţi. Avem o răspundere uriaşă faţă de Dumnezeu, faţă de neamul nostru, faţă de poporul nostru.
va urma
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
