Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home TÂLCUIREA DECALOGULUI (II)

TÂLCUIREA DECALOGULUI (II)

TÂLCUIREA DECALOGULUI (II)

A cincea poruncă dumnezeiască: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământul cel bun, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie“ (Ieşire 20, 12).

Din iubirea de Dumnezeu se naşte şi iubirea de aproapele nostru, în cadrul căreia trebuie socotită şi cinstirea copiilor faţă de proprii lor părinţi. Copiii fac parte din sânul familiei, iar familia a fost întemeiată din iubire dumnezeiască. Ea constituie cea dintâi celulă socială.

Spre deosebire de „Biserica cea Mare“, familia este socotită „Biserica cea Mică“. În cadrul familiei, părinţii au datoria de a perpetua viaţa prin naşterea de fii. Părinţii le datorează copiilor buna creştere, educaţia cetăţenească religios-morală, grija pentru asigurarea exercitării unei profesii.

Beneficiind de toate aceste binefaceri, copiilor le revine datoria morală de a cinsti pe părinţii lor din toată inima. O astfel de cinstire se realizează prin iubirea statornică faţă de ei, în a le dori şi face tot binele cu putinţă, prin ascultarea sfaturilor lor, datorie expresiv menţionată prin cuvintele: „Fiule, păzeşte legile tatălui tău şi nu nesocoti învăţăturile mamei tale“ (Pilde 6, 20). Pentru cei care nu vor să îndeplinească acest îndemn biblic, proverbul ieşit din popor astfel le grăieşte: „Cine nu ascultă de părinţi, plânge cu lacrimi fierbinţi“.

Copiii au datoria de a-i ajuta pe părinţii lor cu cele necesare când se află în nevoie, de a-i apăra când sunt nedreptăţiţi, de a-i mângâia în necazuri şi suferinţe. Toate aceste povăţuiri îşi au temeiul în Sfânta Scriptură, unde stă scris: „Fiule, sprijineşte pe tatăl şi pe mama ta la bătrâneţe, şi nu-i mâhni în viaţa lor“ (Înţel. lui Solomon 3, 12). Un preţios exemplu ni-l dă Mântuitorul Iisus Hristos când, răstignit fiind pe cruce, a încredinţat pe Sfânta Sa Maică ucenicului preaiubit, Ioan, ca să aibă grijă de ea (cf. Ioan 19, 26-27).

Vom prezenta şi un caz al copiilor necinstitori de părinţi. Fiii preotului Elia, Ofni şi Fines, erau sfătuiţi de tatăl lor să cinstească jertfele pe care preotul le aduce lui Dumnezeu, ca semn de slăvire în numele poporului, dar copiii făceau contrariul. Deşi li s-a atras atenţia în repetate rânduri asupra greşelilor săvârşite, ei tot nu s-au corectat. Urmarea a fost că a venit asupra lor crunta pedeapsă a lui Dumnezeu: uciderea lor pe câmpul de luptă (cf. I Regi 4, 12-13).

Copiii trebuie să cinstească nu numai pe părinţii lor trupeşti, ci şi pe cei duhovniceşti: pe preotul care i-a încreştinat prin Taina Sfântului Botez, pe dascălii care le-au oferit cunoştinţe folositoare, cât şi pe naşii lor.

S-a pus mereu întrebarea: De ce la porunca despre cinstirea părinţilor, Dumnezeu adaugă ceva deosebit, şi anume, făgăduinţa fericirii şi o viaţă îndelungată? A săvârşit Părintele Ceresc acest lucru pentru a îndemna şi mai mult pe copii să fie râvnitori în îndeplinirea acestei porunci, deoarece pe ea se întemeiază buna rânduială în familie şi în viaţa obştească. Starea precară ce se agravează în sânul multor familii din zilele noastre denotă că lasă mult de dorit cinstirea părinţilor.

Un sfat bun: Copii, puneţi capăt acestei nefaste crize, ca să aveţi parte de viaţă fericită şi îndelungată!

Preot Ioan NĂFTĂNĂILĂ

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *