Cuvânt la logodna scumpei noastre
Preaiubiții noştri în Domnul,
Sufletele noastre să preamărească pe Domnul şi duhul nostru să se bucure în Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ori de câte ori vedem cum El priveşte spre starea smerită a unui suflet curat, făcându-i dreptate chiar în locul unde a suferit mai mult!
Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Domnul nostru, Care ştie să întoarcă totul spre binele nevinovatului suflet, care n-are cum să se apere de răutatea bârfitoare!
El, Care İşi aduce aminte totdeauna de cel asuprit şi în ajutorul căruia vine totdeauna la timp.
Cu binecuvântare cerească, promisă de Dumnezeu sufletelor curate şi smerite, îl rugăm şi noi pe Domnul şi Dumnezeul nostru să vă binecuvânteze la acest prilej de mare bucurie, începând de la cei dintâi pași și până la cei din urmă.
După Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, logodna este o jumătate din căsătorie. Cealaltă jumătate este cununia. După cum predarea noastră lui Hristos, hotărârea noastră pentru Domnul, lepădarea de sine sunt îngroparea noastră cu Hristos, iar naşterea noastră din nou, credința vie şi fericită şi unirea noastră deplină cu El sunt învierea noastră deplină cu El şi pentru El.
Bine şi înțelept au fost aşezate de către înaintaşii noştri sfinți aceste două jumătăți ale Tainei Nunții, lăsând un timp între ele, un timp de gândire, de cunoaştere şi de dovedire.
De la logodnă şi până la nuntă se dă astfel prilejul de a se gândi fiecare bine la pasul pe care îl face şi la marea răspundere pe care şi-o ia. Timpul acesta dovedeşte pe cel care are curăţie şi smerenie în el.
Dar tot timpul acesta îl arată şi pe cel nestatornic şi nevrednic de încrederea celuilalt.
Logodna, ca şi cununia, este o taină care închipuie hotărârea noastră de predare Domnului Iisus Hristos. O făgăduință prin care ne legăm că Îi slujim Lui, că ne vom uni cu El şi că Îl vom asculta şi iubi până la moarte, luându-L ca Domn şi Mire al nostru pe vecie.
Dar de la predarea şi hotărârea aceasta şi până la cununia şi nunta noastră cu Hristos trebuie să mai treacă timpul încercării noastre, să se vadă dacă noi suntem sinceri sau nu. Dacă suntem statornici sau nu. Dacă suntem vrednici sau nu de a sta alături de El în Ziua cea mare a Răsplătirii Sale, când El va veni pentru judecată şi dreptate veşnică. Pentru că mulți se logodesc cu Hristos, dar puțini ajung să se cunune cu El.
Mulți vorbesc promiţând, dar puțini ajung la premiul alergării sfinte.
Mulți promit, dar puțini duc la îndeplinire cu fapta şi cu adevărul ceea ce au promis în ziua logodirii lor cu Hristos.
E frumoasă şi binecuvântată ziua predării noastre Domnului.
Şi fericiți sunt toți cei care cad la picioarele Crucii Lui, punând gând de legământ a se uni cu Hristos. De a lua Numele şi moştenirea Lui.
Dar abia la cununia cu Hristos vezi încheierea şi împlinirea fericită… Pentru că mântuirea Lui nu se află la începutul credinței, ci la sfârşitul ei, după cum este scris: Veti dobândi ca sfârşit al credinței voastre mântuirea sufletului vostru (I Petru 1, 9). Abia la sfârşitul bătăliei se vede cel ce a biruit
şi abia la sfârşitul vieții se va vedea cine şi-a dus cu vrednicie crucea, cine şi-a păstrat până la capăt curate şi statornice dragostea şi ascultarea lui de Dumnezeu.
După cum un tânăr şi o tânără îşi promit la logodnă unul altuia o credinţă şi o dragoste veşnice, iar schimbarea inelelor este semnul legământului acestuia dintre ei – la care oricând vor privi, să-şi aducă aminte de legământul făcut – este numai o făgăduință frumoasă, dar care, dacă nu va fi urmată de fapta trăirii, nu prețuiește nimic. Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui – zice Ecclesiastul.
Toți cei ce ne-am predat Domnului am făcut logodna cu El, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: Sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un Bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată…Dar mă tem ca nu cumva șarpele, care a amăgit-o pe Eva cu şiretlicul lui, să vă strice de la curăţia şi credincioşia care sunt față de Hristos (II Corinteni 11, 2-3).
Timpul nostru de la logodnă până la cununie, de la predarea lui Hristos şi până la trecerea în veşnicie, este timpul verificării noastre, este mijlocul prin care vom dovedi cu fapta şi cu adevărul dacă ne împlinim cu vrednicie făgăduinţa pe care l-am făcut-o Domnului, sau nu.
Noi putem fi siguri că Hristos, Mirele nostru, nu-Și va schimba niciodată făgăduința făcută nouă, pentru că El nu-Și ia vorba înapoi niciodată, după cum este scris:
În El nu este schimbare şi nici umbră de mutare (Iacov 1, 17).
Dar mulți dintre noi aşa de repede ne uităm legământul pe care l-am făcut față de El. Aşa curând, mulți dintre noi aruncă inelul Lui, făgăduința Lui, dragostea şi curăția față de El.
Cei care nu ajung la cununie în zadar s-au logodit.
Cei care nu ajung la țintă în zadar au început alergarea.
Cei care nu aduc roade în zadar au făcut flori.
Să nu fie aşa între noi şi Hristos! Ci, dacă ne-am logodit cu El, să şi veghem, să şi muncim, să ne şi ducem lupta mântuirii noastre până în Ziua Cununiei Cereşti cu Mirele şi Domnul nostru lisus Hristos!
Să-L iubim şi să-L aşteptăm cu toată curăția, hărnicia şi dragostea inimii noastre pe Domnul şi Mirele nostru Iisus Hristos. El vine curând. El este aproape. Ziua şi Ceasul cununiei noastre cu Hristos sunt aproape, sunt ca şi sosite.
Să ne cercetăm inimile, să ne verificăm candelele, să ne primenim veşmintele! Să stăm gata, căci trâmbița arhanghelului ceresc este gata să sune semnul Venirii Domnului nostru pe norii Cerului, după cum a zis El.
Ziua fericită a Cununiei noastre cu lisus va veni pe neaşteptate. Să ne îmbărbătăm cu nădejdea aceasta, scumpii noştri frați şi surori, care v-ați logodit prin legământul vostru cu Hristos!
Să mai suferim puțin, încă puțin, şi El va veni pentru Nunta noastră înveşnicită cu El!
Să mergem şi să venim lucrând şi ostenind pentru El, cu această dulce nădejde că El vine iar!
Să ne culcăm şi să ne sculăm, gândind, prin nădejde, la revederea cu Domnul Iisus! Să fim mereu în această dulce aşteptare, ca El să nu ne găsească dormind şi lenevindu-ne, ci veghind şi aşteptându-L!
Să trăim şi să murim cu această fericită încredinţare în venirea Lui! Nădejdea aceasta este singura nădejde care nu înşală.
Iar cei care încă nu v-ați logodit cu Domnul, prin hotărârea şi legământul naşterii din nou, nu mai amânați aceasta nici o clipă!
Veniţi şi vă logodiți cu Domnul Iisus, pentru ca să vă faceți vrednici de cununia cu El, când vremea Nunții Cereşti va fi sosit!
Nu mai amânați nici o clipă, fiindcă mâine s-ar putea să fie prea târziu!
Harul Domnului nostru lisus Hristos să fie cu toți cei ce-L aşteaptă pe El şi Îl iubesc în curăţie!
Amin.
Traian Dorz- Scumpele noastre surori, colecția ,,Îndrumări Nemuritoare”, pag. 90-93
