„A înflorit odată, / demult, şi pentru mine, / cireşul din grădina părintelui meu bun. / / Şi-a aşteptat în floare, / cu crengile lui pline, / să mă întorc cu lacrimi / din drumul meu nebun.
Am prins odată câteva schimburi de cuvinte între fraţii bătrâni, la Sibiu. Şi au venit nişte tineri să îl salute pe fratele în vârstă. Şi sora de lângă fratele în vârstă spune: Ce frumoşi sunt tinerii aceştia! Şi a spus fratele: Toţi tinerii Oastei sunt frumoşi. Şi a dat exemple, a dat motive de ce tinerii credincioşi, tinerii Oastei sunt frumoşi. Pentru că sunt credincioşi. Şi credinţa întotdeauna dă şi frumuseţe. Mă uit la fraţii noştri, la părinţii noştri…
Ce frumoşi sunt Părinţii noştri! Ei tot tineri sunt! Ei tot vii sunt printre noi. Mă gândeam că ce bine e să fim lângă ei!
Ce fericiţi ne simţim lângă tata şi lângă mama! Lângă Mântuitorul Iisus Hristos, lângă Maica Sfântă, lângă înaintaşii noştri şi lângă tinerii noştri. Ce frumos e! Dar asta se datorează bunătăţii lui Dumnezeu, Care a avut milă de noi şi ne-a aşteptat, aşa cum spunea fratele Traian, în toate poeziile sale, şi mai ales în strofa pe care am spus-o, despre cireşul înflorit. Ştiţi frumoasa poezie.
Mă gândeam, venind în sus, ce să spun… Când stări din acestea şi locuri ca acestea mai mult îţi îndeamnă cugetul să taci. Să meditezi. Să gândeşti la ce minuni, la ce binecuvântări, la ce taine ne-a rânduit Dumnezeu să fim împreună, să petrecem, să asistăm, să ne hrănim, să fim împreună şi să ne bucurăm unii cu alţii. Ce planuri măreţe a avut Dumnezeu cu locurile acestea, cu meleagurile acestea! Când am intrat în sală şi am văzut aceste trei portrete, am zis: Iată, săptămâna cealaltă am fost în cealaltă parte a ţării. Fraţii noştri ne-au aşteptat acolo. Părintele Iosif, fratele Traian, fratele Ioan Marini… Pe unde ne ducem, ei sunt prezenţi. Dar nu numai pe portrete. Ei sunt prezenţi şi cu duhurile lor. Ei nu au murit! Ei trăiesc! De aceea noi simţim atâta vibraţie duhovnicească, atâta fior, atâta bucurie şi ne atrage aşa de mult dorul să venim, de unde plecăm fiecare dintre noi. Şi venim cu bucurie, cu toate inconvenientele: cu oboseala, cu drumul greu…”
Fratele Petrică Pocitar (Cornuţel-Banat, CS)
