Hristos nu-i cheamă la Sine pe cei care nu însetează. Pe cei care nu au o dorinţă arzătoare şi puternică după liniştirea conştiinţei lor, după odihna sufletului lor, după iertarea şi mântuirea vieţii lor.
Fiindcă Domnul ştie că – atâta vreme cât omul nu simte arşiţa setei, zadarnic va fi îmbiat cu cea mai bună apă – tot nu va bea.

Dar, dacă într-adevăr cineva însetează, atunci acela să ştie de acum şi să se bucure: are unde să meargă spre a-şi potoli setea sufletului însetat (Ps. 107, 9).
Îl are pe Hristos, la Care se poate duce încredinţat deplin că la El găseşte cu adevărat o desăvârşită îndestulare, în Apa Sa cea vie
şi o deplină potolire a setei sufleteşti în ea.

Dar, dacă cineva doreşte să afle această apă, atunci trebuie să asculte Cuvântul Său şi să vină îndată ce aude chemarea (Ioan 4, 14).
Căci şi aşa e destul de târziu.
Şi aşa a amânat prea destul de mult.
Trebuie să vină personal (Ezec. 18, 20);
nimeni altcineva nu poate veni în locul său decât el.
Trebuie să vină cu sete. Cu dor adânc după Iisus şi după darurile Lui.
Trebuie, dacă vine, să bea.
Căci, dacă vine şi nu bea, vine zadarnic…

Dacă vine la biserică şi nu-i atent…
Dacă vine la adunare, dar nu ia seama la ascultarea Cuvântului…
Dacă vine la Hristos şi nu primeşte în inima sa harul Domnului, nici îndemnurile Lui, nici puterea Sa
– atunci vine zadarnic.
Fiindcă râurile darurilor sfinte dăruite acolo,
şi apele limpezi ale harului ceresc,
şi izvoarele şi şuvoaiele binecuvântărilor Domnului se vor scurge pe lângă el spre alţii.
Alţii se vor adăpa din ele cu belşug şi vor fi bucuroşi şi plini de fericire,
iar el va tânji şi se va usca de sete lângă ele.
Iar ajuns acolo, să bea din Hristos!
Să bea numai din ceea ce vine din Iisus şi izvorăşte din El.
Numai ceea ce îi dă Hristos din Adevărul Lui, din simţirea Lui, din Duhul şi din Lumina Lui.
Fiindcă orice altă băutură scoasă din alt izvor nu stâmpără niciodată setea.
O, voi suflete, care însetaţi sau veţi înseta, luaţi aminte la toate aceste cuvinte, căci ele sunt de foarte mare preţ pentru voi.

O, Doamne Iisuse, Marele Izvor al Apelor Vii,
trezeşte setea după Tine în toată lumea aceasta şi adu o vreme de largă revărsare a Apelor Tale Vii spre toţi cei care se usucă de setea datorată lipsei Tale, fie că ştiu aceasta, fie că nu ştiu…
ba chiar cu atât mai mult, cu cât nu ştiu.
Mai trimite, Doamne, încă o largă chemare către toţi şi pune în inima şi în gura trimişilor Tăi miere şi foc,
spre a trezi setea după Tine în lumea întreagă.
Amin.

Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”