Toate-ntorc odată iarăşi tot de unde s-au pornit,
început din nou se face orice drum părut sfârşit.
Orice noapte ce sfârşeşte e-nceputul altor zori,
zilele sfârşite-n muncă încep iar în sărbători.
Iernile sfârşite-n gheaţă încep iar cu primăveri,
– azi cu veselie-ncepe ce-a sfârşit cu jale ieri.
Nu-i sfârşit ca să nu-şi aibă iarăşi începutul nou,
strigătul când se sfârşeşte îi începe-al lui ecou.
Frunzele sfârşite-n toamnă primăvara-s muguri noi,
cu sfârşitul vieţii-n moarte vine viaţa cea de-Apoi.
Vechiul chip când ni se stinge, ne apare chipul nou
– şi precum ne-a fost cuvântul ne va fi al lui ecou…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
