Tu ai făcut, spre sete, apa şi-n dar ai dat-o tuturor,
dar, dacă eu nu beau dintr-însa, atunci nu-i pagubă că mor.
Tu ai făcut, spre hrană, pâinea şi-o dai, prin muncă, orişicând,
dar, dacă eu n-o am din lene, nu-i pagubă că mor flămând.
Tu ai făcut, spre bucurie, să am fraţi dragi, la ei să vin,
dar, dacă-i las şi merg la alţii, nu-i pagubă că mor străin.
Tu ai făcut, spre mântuire, atâta har să am, crezând,
dar, dacă eu nu cred iubirii, nu-i pagubă că mor plângând.
Tu ai făcut spre-un veşnic bine tot cerul Tău şi mi l-ai vrut,
dar, dacă eu Îţi lepăd harul, nu-i pagubă că mor pierdut.
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
