Tu ştii cât vreau a-Ţi spune, Iisuse, – ce nu pot,
căci Tu-mi pătrunzi şi gândul şi sufletul meu tot,
Tu-mi ştii singurătatea şi lacrimile-mi ştii,
cuprinde-mi-le toate, Tu singur să le ţii;
Iisuse-al meu, Iisuse Drag, Tu singur să le ţii!
Tu ştii ce dor, Iisuse, îmi arde-adâncul meu,
spre tot ce-mi ceri iubirii şi nu pot face eu,
– dă-mi zi de zi putere să-mi sui iubirea mea
spre tot ce mi se cere, dar nu pot cum aş vrea;
Iisuse-al meu, Iisuse Drag, dar nu pot cum aş vrea.
Şi dacă nu pot spune nimic din câte-ascund,
încredinţează-mi duhul că-mi ştii al meu afund
şi-adânc despăgubeşte-l de tot suspinul lui,
să nu mai simt nevoie de-alinul nimănui;
Iisuse-al meu, Iisuse Drag, – de-alinul nimănui.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
