Şi vântul şopteşte, – şi norii zâmbesc,şi zarea luceşte, – şi razele cresc,şi frunzele cântă, – şi zorii doresc,şi noaptea suspină:– Iisus, Te.

Trece vara, trece toamna cum trec toate cele – fericit cuvântul care n-a trecut cu ele, fericit acel ce-şi ţine legământul dulce –.

Ştiu c-a sosit plecarea, – corabia-i la mal şi-aşteaptă al pornirii apropiat semnal, îmi ştiu trecută vremea permisă unde sânt, dar nu mă.

O Doamne-al iubirii, lumină-mă lin şi ceasul plecării adu-mi-l senin, şi dă-mi pe-acest înger cu luntrea – năier, iubirea să-mi ducă frumos către.

O, ce frumos era pământul în urma primei săptămâni, în cea Dintâi Zi de Odihnă, ieşit din a Iubirii Mâini, în unduiri cereşti,.

Călătorim alături de fraţi şi de surori, dar ce străini ne suntem prea mulţi, adeseori! Luăm aceeaşi masă, dormim pe-acelaşi pat, şi totuşi.

O, ce frumoasă eşti, Iubire, şi când lucrezi, şi când te-nchini, cu-a tale mâini şi-a ta privire săruţi cântări şi legeni crini… Fii.

N-am loc nicăieri pe lume, numai câte-un scurt popas – am pierdut, Iisuse, totul, numai harfa mi-a rămas! Cu ea stau plângând pe.

Binecuvântarea Tatălui de Sus peste adunarea Domnul Iisus, Harul revărsării Duhului Preasfânt peste vestitorii Sfântului Cuvânt! Binecuvântare (bis) peste adunare – Harul cel.

O, duhul meu, – lucrează şi pentru cei ce stau, căci mulţi dorm somnul morţii şi nici o grijă n-au. Ajută-mi, Domnul meu,.