Oastea Domnului

Un cuvânt pentru cititorul neîntors la Dumnezeu

Iubite cititorule, ca să poţi intra în cer, trebuie să te naşti din nou! Acolo nu pot intra decât cei spălaţi şi înnoiţi prin sângele Domnului Iisus şi prin Duhul Sfânt (Apoc. 22, 14). Domnul a spus: Trebuie să vă naşteţi din nou (Ioan 3, 7). Adevărata pace, siguranţă şi nădejde se întemeiază pe sângele Domnului Iisus şi pe încredinţarea ce ne-o dă Duhul Sfânt, pe împlinirea poruncilor Lui – şi nu pe altceva. Mulţi oameni care trăiesc o viaţă liniştită n-au în inimile lor decât o pace înşelătoare. Această pace se datorează uneori orbirii şi nepăsării. În această stare, omul nu vede – sau nu vrea să vadă – primejdia ce-l ameninţă din pricina păcatului. Alteori, această pace înşelătoare se întemeiază pe o părere greşită, foarte răspândită. În aceas­tă stare, omul nu-L tăgăduieşte pe Dumnezeu, dar, necunoscându-L cum se cuvine, gândeşte despre El într-un fel care îi dă o linişte înşelătoare. Într-adevăr, după părerea lui, Bunul Dumnezeu e mulţumit de oameni aşa cum sunt ei: toţi aceia care n-au vreo crimă pe cugetul lor pot să fie liniştiţi. Ce pace înşelătoare! Pacea unor astfel de oameni se întemeiază pe neprihănirea pe care şi-o dau ei înşişi, pe mulţumirea de sine însuşi. Judecata lor este foarte simplă: dacă ei sunt mulţumiţi, de ce n-ar fi şi Dumnezeu?!…

O astfel de pace este însă o pace înşelătoare. De aceea, cititorule, dacă ai o astfel de pace, e vremea să te trezeşti! Scutură uşurătatea şi schimbă-ţi gândurile copilăreşti despre Dumnezeu; nu te mai înşela cu mulţumirea de tine însuţi, datorită orbiei în care te afli!

Priveşte la Dumnezeu, Care L-a dat ca jertfă pe Domnul Hristos, pentru păcatele noastre.

Crede şi încrede-te în El, primeşte-L ca Mântuitor al tău şi vei avea adevărata pace. Astfel, prin harul Său, vei putea fi schimbat într-o făptură nouă şi te vei bucura de ceea ce ai în Hristos: iertarea, pacea şi moştenirea vieţii veşnice.

 „Deci, fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta în care stăm şi ne lăudăm întru nădejdea Slavei lui Dumnezeu“ (Rom. 5, 1-2).

Gânduri creştine / Ioan Marini – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

Lasă un răspuns