„Oare din acelaşi izvor ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară?“ (Iacob 3, 11).
Multe minuni se mai văd în lumea asta. Dar asta încă nu s-a văzut: un izvor din care să curgă în acelaşi timp două feluri de apă – apă dulce şi apă amară, apă bună şi apă rea. Cum spune şi Apostolul Iacob: „Oare din acelaşi izvor ţâşneşte şi apă dulce, şi apă amară?“ Desigur, o astfel de minune nu s-a văzut.
Şi totuşi… o astfel de minune, în viaţa cea spirituală a omului, se poate vedea. Se poate vedea în viaţa omului suduitor. Omul suduitor este ca un izvor cu două feluri de apă. Gura lui este ca un izvor cu două feluri de apă. „Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea, şi blestemul“ (Iacob 3,10). Cu aceeaşi gură, suduitorul Îl „binecuvântează“ pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemă pe oameni, care sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cf. Iacob 3, 9).
Cu aceeaşi gură, suduitorul se şi roagă lui Dumnezeu şi Îl şi suduie pe Dumnezeu. Îl şi laudă pe Dumnezeu şi Îl şi huleşte pe Dumnezeu. Cu aceeaşi gură se roagă dimineaţa la biserică şi suduie după-amiaza la cârciumă. Cu aceeaşi gură cântă şi lui Dumnezeu şi cântă şi diavolului. Iată deci minunea izvorului cu două feluri de apă. Numai că o astfel de „apă“ nu e de treabă de nimic.
Chiar dacă ar fi un izvor minune, cu două feluri de apă, apa lui n-ar fi bună de nimic.
Pentru că apa cea amară ar strica-o pe cea bună. Într-un vas întreg cu apă bună e destul să cadă câţiva picuri de petrol, pentru ca întreaga apă să se strice, să nu mai fie bună de băut. Într-o mâncare de post, e destul să cadă câţiva picuri de untură, pentru ca mâncarea să nu mai fie de post.
Aşa e şi cu „izvorul“ suduitorului. Toată „apa“ lui cea bună e stricată de cea rea (de sudalmă). Ce folos de rugăciunile lui dacă le strică şi le otrăveşte cu sudalma? Ce folos că-şi umple omul în fiecare dimineaţă vasul sufletului cu „apă“ dulce, şi apoi toarnă în el „petrol“ şi „apă amară“ de sudalmă?
Iisus Mântuitorul ne-a lăsat „apa vieţii“, „apa cea vie“ (Ioan 4, 10). Despre „apa“ aceasta zicea Mântuitorul că „oricine o va bea, vor curge şi din inima lui râuri de apă vie“ (Ioan 7, 38). Iar suduitorul, nebunul, tocmai „apa“ asta şi-o otrăveşte şi – în loc de „apă vie“ – bea otrava sudălmii. În loc de „apă vie“, suduitorul scoate din „izvorul“ lui otravă şi osândă.
Ah! Ce pieire groaznică este sudalma!
Preot Iosif Trifa, din ”Sudalma”
– Ediţia a IV-a, Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2001