Iisus, Izvorul vieţii mele
ce har ceresc mi-ai dãruit
în clipa când de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat sã fii gãsit.
Ce-aş face-acum în noaptea asta
atât de-adâncã şi de grea
de n-aş avea lumina vieţii
şi Duhul Tãu de n-aş avea?
Ce-aş face-n stepa asta arsã
de focul secetei pustii
de n-aş avea înviorarea
şuvoaielor de ape vii?
Ce-aş face-n colţii-atâtor fiare
de nu mi-ai fi apãrãtor
cu-atâtea rane-adânci şi grele
ce-mi sângerã adânc şi dor?
Ce-aş face-n pãrãsirea ãstor
pustietãţi şi-ndepãrtãri
de nu m-ai întãri prin harul
atâtor binecuvântãri?
O Doamne, când de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat sã fii gãsit
Izvorul Sfânt al vieţii mele
ce mare har mi-ai dãruit!
Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”
