Am arătat mai sus că adunarea din Petrila a fost cercetată de Părintele Iosif. Îmi amintesc ca de un vis trecător. Alți frați mai cu renume în țară, şi care ne cercetau, erau: fratele Popa Petru, fratele Marini, fratele Dorz şi alţii.
Fratele Marini nu s-a oprit numai în Petrila, ci, împreună cu frații, merse pe jos, la Lonea și Cimpa. După adunarea din Cimpa, în grupuri, frații se înapoiau spre Petrila. La Lonea, primul grup a fost oprit de şeful postului de jandarmi.
– Pe care dintre dumneavoastră îl cheamă loan Marini? întrebă şeful.
– Pe nici unul – răspunseră frații.
Şeful s-a mulțumit cu atâta şi a intrat în cârciumă ca de obicei. Frații l-au informat pe fratele Marini, iar el i-a întrebat:
– Şi unde-i el acum?
– Colea, în crâşma aia. Da’ lăsați-l, nu vă faceți probleme.
Fratele Marini a intrat în crâşmă şi, văzându-l, i-a zis:
– Eu sunt Ioan Marini pe care l-ați căutat.
Acela, măsurându-l cu privirea, i-a zis:
– Bine, eşti liber. Poți să mergi.
Ziua următoare, şeful postului de Jandarmi a spus: „Aşa om n-am mai văzut în viața mea. Acesta e cu adevărat un om sfânt”.
Totdeauna în preajma lui simțeai har şi duioşie.
din Cuvântul – cheie a darurilor, Cornel Rusu
