Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Un S.O.S. către contemporaneitate

Un S.O.S. către contemporaneitate

Un S.O.S. către contemporaneitate

Secolului nostru i-a fost dat să trăiască poate una dintre cele mai hazardante pagini ale istoriei sale. Întâmplările ce se petrec şi îi străbat existenţa şi-au pierdut, parcă, cursul firesc al lucrurilor, al calmului, al normalului, al credinţei. Controlul sfătos şi binecuvântat al credinţei. Experienţa religioasă creştină, de două ori milenară, întemeiată pe imitarea autentică a modelului transuman, pe trăirea liturgică şi faptică a marilor evenimente hristice, precum şi nostalgia contopirii cu Cerul se clatină tot mai demonic în manifestări ale întunericului contemporaneităţii inconsistenţei unei vieţi, din care Hristos a fost dacă nu exclus, marginalizat, cel mult tolerat. Eludând în neştire şi cu nonşalanţă, mereu şi dramatic, Principiul Suprem, Calea şi Adevărul împlinirii, tot mai mulţi dintre noi cădem victime vacuităţii inerţiei, opacităţii drapate în faldurile unui modernism al ambiţiilor şi orbirilor fără seamăn. Fără a ne vizualiza căderea. Fără a conştientiza abisul. Convertind înfrângerea şi umilinţa în titluri de glorie. Copii şi bătrâni. Tineri sau mai puţin tineri. În cantităţi, calităţi şi formule înfricoşătoare. Învăţaţi sau neînvăţaţi. Atei sau vase alese. Zeloşi, fideli preocupărilor tot mai stringente ale lumii acesteia. Deşi oameni, ca determinaţie, ca suflet şi spiritualitate, nu mai găsim ritmurile pulsaţiilor iniţiale, calea translaţiilor în spaţiul limitat al cunoaşterii, stabilităţii şi spaţialităţii divine. Ne iubim fără sentimentul responsabilităţii divine şi ne urâm fără motiv.

Cerşim milă şi semănăm durere. Fiecare nu mai are timp decât pentru el. Celălalt îl interesează doar în măsura în care şi-a făcut din el un mijloc pentru propriile sale interese. Totul se primeşte ca o deviere haotică de la directivele firescului, eticului şi moralului. Fără simţ critic şi fără medierea inimii, a sufletului luminat în lumina Adevărului.

Autenticele urcuşuri, veritabilele afirmări şi deveniri întru Fiinţă par un ecou al lumii celor care nu cuvântă. Împrumutăm opinii, credinţe-eresuri, vândute pe surogate de îndrumare, de mântuire ceva mai… „evoluată“. Ne complacem în destine contrafăcute, limbaje autonome, ambalate în stilizări meşteşugite, fără finalitate reală, veşnică. Aspecte rudimentare ale înţelegerii. Isterii sterile în faţa morţii. Bravuri sugestionate, sortite neantului. O lume a debusolării, a haosului şi a necredinţei. Consecinţă a păcatelor şi ambiţiilor noastre.

Un S.O.S. către contemporaneitate şi o provocare la reiterarea şi reeditarea unor modele viabile. A unor timpuri ale regăsirii şi căinţei, illud tempus al Evangheliilor Cunoaşterii, al comuniunii, aflării, trăirii şi vestirii lui Hristos.

Romeo PETRAŞCIUC

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *