Venim din Sibiul de unde răsună un cântec măreţ şi duios,
de unde porneşte solia cea bună a Domnului nostru Hristos. (bis)
De-acolo şi astăzi profetul ne cheamă cu trâmbiţa lui, ca din cer:
„Ostaşi ai iubirii, luptaţi fără teamă prin foc, prin furtună, prin ger!… (bis)
Să-L duceţi pe Domnul de Care, în lume, din pieptu-mi zdrobit v-am vorbit
şi pentru a’ Căruia Slavă şi Nume dulceaţa durerii-am sorbit! (bis)
Şi duceţi mereu crucea asta pe care am dus-o şi eu spre calvar,
răbdaţi pentru Domnul oricâte ocare, golind al osândei pahar! (bis)
Sosi-va odată şi Ziua cea Sfântă când Domnul din nou va veni
şi toată durerea ce azi vă frământă şi plânsul atunci s-or sfârşi. (bis)
Veni-va răsplata, răsplata cea mare a celor ce au biruit
şi fără de frică şi fără-ncetare răniţi şi loviţi L-au vestit…“ (bis)
Venim din Sibiul de unde străbate Lumina ce ne-a luminat;
vom duce-n oraşe, vom duce prin sate ce-al nostru Gornist ne-a-nvăţat! (bis)
Nainte vom merge, prin spini şi piroane, aşa cum Gornistul ne-a spus,
prin mii de batjocuri, prin mii de prigoane vesti-vom mereu pe Iisus! (bis)
