Eu n-am avut nici mamă,
străinii m-au crescut,
degeaba-mi cereţi seamă
ce-i dragostea de mamă,
ce-i dorul ei ce cheamă,
căci mamă
n-am avut.
Eu n-am avut nici tată,
m-am pomenit sărman,
căci nu-mi fu mie dată
să ştiu şi eu vreodată
ce-i dragostea curată;
de tată
sunt orfan.
Eu n-am avut nici frate
cu care să m-alin,
flămând după dreptate,
calc drumuri neumblate,
străini mi-s toţi şi toate,
de frate sunt străin.
Eu n-am avut nici masă,
străinii m-au hrănit.
Iar astăzi toţi mă lasă
ca sluga-n drum rămasă,
gonită de la casă
să iasă la cerşit.
Pe Tine, doar pe Tine,
Iisuse, azi Te am,
l-ai mei le-a fost ruşine
să vină lângă mine…
În chinuri şi-n suspine
pe Tine Te aveam.
Necazurile toate
la Tine m-au adus,
mi-s uşile-ncuiate,
n-am milă, n-am dreptate,
Tu mamă-mi eşti şi frate,
Tu toate, Tu, Iisus.
Rămân până la moarte
cu Tine, rob supus,
bucăţi de m-ar împarte,
pe drumuri să mă poarte,
tot nu mă vor desparte
de Tine, nu, Iisus!
Cântările Dintâi / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2004
