„Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit.” (Marcu 5, 19)
Să ne aducem aminte că suntem datori nu numai să-I cerem, ci să-I şi mulţumim lui Dumnezeu.
Am văzut oameni bolnavi care au chemat preoţi şi au făcut Maslu; şi, în stările cele mai grele, Dumnezeu le-a dat vindecarea şi izbăvirea…
Dar n-am mai văzut, după ce au fost vindecaţi, să-i cheme iarăşi pe cei care s-au rugat când erau bolnavi şi strâmtoraţi, să spună: „Haideţi acum să-I mulţumim lui Dumnezeu, că m-am făcut sănătos”…
Am văzut oameni la începutul inundaţiilor, furtunilor, trăsnetelor, strigând către Dumnezeu: „Doamne, scapă-ne!”. Şi Dumnezeu i-a scăpat. Dar n-am mai văzut după aceea oameni îngenuncheaţi cu recunoştinţă, să-I mulţumească lui Dumnezeu acolo unde fusese să-i ajungă prăpădul şi Dumnezeu i-a izbăvit, să-I mulţumească pentru că au fost scăpaţi.
Am văzut oameni care, la începutul războiului sau în clipele cele mai grele ale cutremurelor, ale furtunilor, ale inundaţiilor, s-au rugat strigător şi stăruitor către Dumnezeu, iar după ce a trecut nenorocirea, nu şi-au mai adus aminte să-I mulţumească lui Dumnezeu, Care i-a salvat.
Am văzut ochi plini de lacrimi la timpul rugăciunii de cerere. Dar aşa de puţini ochi am văzut plini de lacrimi de mulţumire şi de recunoştinţă după ce au fost izbăviţi.
Niciodată să nu uităm aceasta!
din vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Săucani – octombrie 1980
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – Vol. 1
Despre anunțul planului de citire al Bibliei în anul 2023:
