Meditaţii

Că toţi au primit câte un talant de la Dumnezeu…

din vorbirea fratelui Traian Dorz
de la adunarea de la Bacău – 26 octombrie 1988

Lucrătorii, cei cu talanţii, cu unul, cu doi şi cu cinci, sunt fraţii din adunare. Aceştia urmează după surorile noastre. Nici acolo nu-i vorba de oameni străini şi de neascultători, ci de fraţii din adunare. Că toţi au primit câte un talant de la Dumnezeu, dar unii l-au pus în lucru pentru Domnul, alţii au lenevit pentru Domnul. În ziua aceea, cei doi vor lua cea de-a dreapta şi cea de-a stânga parte. Cei care au făcut faptele bune şi roadele bune vor merge de-a dreapta şi ceilalţi de-a stânga. Nu cei necredincioşi vor fi acolo! Cei credincioşi, care au auzit cuvântul din Pilda aceasta cu semănătura, vor fi cele trei categorii. Şi cei uşuratici, şi cei fricoşi, şi cei îmbuibaţi vor fi de-a stânga. La dreapta vor fi numai cei care, cu inimă bună şi curată, au adus roade pentru Dumnezeu.

Acuma este vremea să ne întrebăm fiecare dintre noi, ascultând şi cercetând acest Cuvânt al lui Dumnezeu în adunarea noastră, să ne cercetăm fiecare dintre noi: în care parte dintre ascultătorii Cuvântului lui Dumnezeu suntem? Între cei cărora ne place uşurătatea, viaţa, distracţiile, lumea… filmele… tot ceea ce este urât şi atrăgător spre păcat, moda şi toate lucrurile acestea care înşeală aşa de mult şi fură din inimile noastre tot ce am auzit la biserică şi la adunare sau am citit acasă, sau suntem dintre fricoşi, care, căutând folosul nostru, nu ne pasă de suferinţele altora? Sau suntem dintre cei care caută numai profituri materiale, trăind pentru jumătatea inferioară a corpului lor, pentru stomac şi pentru ce-i sub stomac, cum trăieşte majoritatea lumii? Sau suntem dintre cei care am căutat partea superioară, bogăţiile inimii, tot ceea ce este nobil, curat, frumos şi bun pentru inimă şi pentru minte, să realizăm viaţă nouă şi ascultătoare de Dumnezeu?

Aşa stând lucrurile, Evanghelia de astăzi, meditând asupra ei, ne va ajuta să ne descoperim propria noastră stare. Şi, dacă am descoperit că, dintre cele [pa­tru] categorii, trei [sunt] condamnate şi condamnabile, să ne întoarcem la Dum­nezeu, să ne hotărâm pentru El, să începem de astăzi înainte o viaţă nouă, pe care apoi s-o ducem în răbdare, făcând roade, cu o inimă blândă şi curată, pentru ca, la venirea Stăpânului nostru – Care sigur va veni – El să ne găsească vrednici.

Acuma este un cuvânt pe care am vrea să-l explicăm în câteva cuvinte: „Pentru că celui ce are i se va mai da şi va avea de prisos şi de la cel ce nu are se va lua chiar şi ceea ce i se pare că are”. Ce înseamnă asta? În Pilda cu talanţii se spune că stăpânul, după ce l-a răsplătit pe cel care avea zece talanţi, l-a pedepsit pe cel care avea unul, dar nici atâta n-a vrut să lucreze. Şi a zis: „Luaţi talantul ăstuia şi daţi-l celui care are zece talanţi”. Miraţi, slujitorii au zis: „Doamne, păi ăsta are zece talanţi!”. „Nu-i nimic, zice. Celui ce are merită să i se mai dea. Şi va avea de prisos. Iar de la cel ce nu are se va lua chiar şi ceea ce i se pare că are”.

Explicaţia practică la acest verset care este? Sunt două categorii, cum am spus: oameni care se întorc la Dumnezeu şi-I slujesc lui Dumnezeu, şi adună pentru Dumnezeu răsplată veşnică. Aceştia vor avea plata pe care le-o dă Domnul pentru faptele lor şi nu numai. Dar sunt oameni care, în adunare, au primit dar de la Dumnezeu şi nu fac. Şi oamenii necredincioşi, care nu se întorc la Dumnezeu, şi din adunare, oameni care n-au naşterea din nou şi nu trăiesc o viaţă predată total lui Dumnezeu, ca să fie mântuiţi… aceştia nu vor fi mântuiţi! Şi degeaba ascultă la biserică şi ascultă la adunare. Dacă tot nu se nasc din nou şi nu se întorc la Dumnezeu, şi nu trăiesc o viaţă sfântă, după voia lui Dumnezeu, vor fi pierduţi. Pentru că Mântuitorul o dată a luat un copilaş şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu să vă faceţi ca acest copilaş, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerească”. …Totuşi, din biserică şi din adunare, sunt mulţi care se vor pierde. Dar ei au fapte bune. Ei se bizuiesc pe aceste fapte bune. Dau, ajută la biserică, mai ajută pe-un sărac, mai fac câte-o milostenie şi mai fac câte-o faptă bună. Ce se va întâmpla în Ziua Judecăţii cu plata faptelor bune ale celor care vor merge la pierzare? Că ei nu s-au întors la Dumnezeu. Dar au făcut fapte bune. Ce se va întâmpla? Se va lua plata faptelor bune de la cei care merg la pierzare şi va da-o Domnul la cei care au fost credincioşi şi au lucrat cu răbdare şi cu credinţă pentru El. Şi aceştia – care s-au bizuit că ei au făcut milostenie, au cumpărat clopot la biserică, au făcut veşminte la preot sau au [ajutat] pe săraci şi au făcut fapte bune, şi se bizuiesc pe ele, şi nu se întorc la Dumnezeu, vor vedea în ziua cea mare că plata pentru faptele lor bune Dumnezeu o va da la cei credincioşi. Şi celui care pare-i-se că are i se va lua şi ceea ce-i pare că are. Şi va rămâne fără nimic. Pentru că n-a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată ce-i adunarea. De aceea am zis: iubiţi adunarea; mergeţi la adunare; căutaţi să lăsaţi toate treburile pentru adunare. Iubiţi adunarea, rugaţi-vă pentru adunare şi-i iubiţi pe fraţi şi pe surori, şi nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii. În adunare, Dumnezeu stă în mijlocul nostru şi, uite, ne împarte avuţiile şi darurile Sale binecuvântate. De aceea am zis că, dacă ascultăm, ne întoarcem mai înţelepţi, ne întoarcem mai bogaţi, ne întoarcem mai buni, ne întoarcem mai înzestraţi de la adunare de fiecare dată, dacă ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă-l punem la inimă.

Dea Domnul ca fiecare dintre noi să avem, aşa cum a spus Domnul, o inimă bună şi curată şi să aducem roade în răbdare. Căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică. Veţi vedea cât de mult va răsplăti Dumnezeu un ceas de osteneală în care ai lăsat treburile tale de-acasă şi te-ai dus la biserică sau te-ai dus la adunare şi acolo ai ascultat Cuvântul lui Dumnezeu şi l-ai pus la inimă. Şi ai luat hotărâre: „Să fiu mai bun dacă mă duc, mai credin­cios, mai răbdător, mai ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu”. Când va veni Domnul pe neaşteptate, El ştie toate ostenelile noastre şi ne va răsplăti pentru tot. Dea Domnul ca fiecare dintre noi, în Ziua aceea, să ne bucurăm de răsplata cerească. Şi nici una dintre surori să nu se pomenească cu candela stinsă, nici unul dintre fraţii noştri, cu talantul luat. Ci, credincioşi şi ostenitori, să lucrăm unde putem şi cât putem pentru Domnul cu o inimă bună şi curată în toate relaţiile noastre. Şi cu prietenii, şi cu duşmanii; şi cu părinţii, şi cu fraţii; şi cu soţia, şi cu copilul, şi cu toţi, să avem o inimă bună şi curată. Pentru ca Dumnezeu să ne poată binecuvânta tot ce facem şi să putem de fiecare dată să ne înfăţişăm înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.

Dea Domnul să avem parte toţi de răsplata aceasta bună şi să-L lăudăm pe El oricând ar fi să vină să ne cheme sau oricând ar veni să ne ia.

A Lui să fie slava şi Numele Lui să fie binecuvântat!

Încheiem cu o sfântă dorinţă şi cu o sfântă chemare: pentru cei care v-aţi predat Domnului, daţi-vă toate silinţele să sfârşiţi cu Domnul, credincioşi până la sfârşit. Cei care nu v-aţi hotărât pentru Domnul, apucaţi această condiţie minunată prin care ne facem părtaşi la toate binecuvântările Domnului. Hotărâţi-vă pentru El astăzi. Puneţi legământ şi predaţi-vă Lui, ca să puteţi avea numele scris în Cartea Vieţii şi păcatele iertate prin Sângele lui Hristos, pe care-l primim prin credinţă şi-l păstrăm prin răbdare într-o inimă bună şi curată.

Domnul să ne ajute la aceasta şi Numele Lui să fie slăvit!

Din toată inima vă mulţumim că aţi avut răbdare să ascultaţi cu evlavie şi cu respect acest Cuvântul al lui Dumnezeu.

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 4
192. UN ROD DE SUTĂ LA SUTĂ

Lasă un răspuns