De ce-ţi îngropi credinţa
tu, suflet dulce, az’,
de ce prea greu se scaldă
în plâns al tău obraz;
– când Dumnezeu lucrează
aşa frumos ce-I ceri,
de ce te laşi zdrobirii
acestei mari dureri?
De ce-ţi îngropi nădejdea
şi inima ţi-e grea?
Nu-mpiedica pe Domnul
în harul ce ţi-l vrea!
De ce-ntristezi iubirea
şi grija Lui, plângând,
nu-L vezi tu pentru tine
aşa frumos lucrând?
O, nu-ntrista Iubirea
cum alta nu-i ca ea,
ci-ncrede-te-n Cuvântul
cel spus de gura Sa
şi-aşteaptă cu răbdare
oricât pari despărţit,
căci vine vremea-n care
s-o ai nemărginit…
TRAIAN DORZ, din „Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
