26 noiembrie – Psalmul 136, v. 5: Lăudaţi pe Cel ce a făcut

Lăudăm pe Domnul nostru, căci în veac El este bun!

– laude pe Domnul toate câte Lui I se supun,

câţi ascultă voia-I sfântă, câţi porunca Lui o ţin,

laude cu bucurie al Lui Nume-n veci, amin!

 

Lăudăm pe Domnul nostru, căci nu-i dumnezeu ca El,

El e Cel Prea Nalt şi toate Lui se-nchină-n orice fel,

Lui se-nchină cerul veşnic, căci ca Domnul nimeni nu-i;

toţi conducătorii lumii să se-nchine numai Lui!

 

Numai laudele Sale să răsune peste tot,

căci Prea Nalt şi Preaputernic este Domnul Savaot

şi-n veac ţine îndurarea ce-o arată tuturor;

lăudat să fie Domnul Cel Preabun şi-ndurător!

 

Lăudăm pe Domnul Care este-al domnilor Stăpân,

după voia Lui sunt toate câte vin şi cât rămân,

după-a Lui înţelepciune-s rânduite câte sunt,

lăudăm pe Domnul Care este nepătruns de Sfânt!

 

Lăudăm pe Domnul, numai al Lui Nume-L lăudăm,

căci doar Lui I Se cuvine toată lauda să-I dăm,

toată cinstea şi-nchinarea, şi cântarea până-n veac

numai Domnului s-o nalţe toţi câţi voia Lui o fac!

 

Lăudăm pe Cel Ce Singur face-atâtea mari minuni,

Care face să răsară soare peste răi şi buni,

Care-aduce ploaia rodnic peste tot pământul Său,

Care-arată-o nesfârşită milă chiar spre cel mai rău.

 

Lăudăm pe Domnul Care este veşnic Credincios,

Care poate să ridice chiar din locul cel mai jos,

Care poate să doboare chiar din locul cel mai sus,

Care poate să-mplinească totdeauna tot ce-a spus.

 

Lăudăm pe Domnul Care pentru toţi ai Lui a fost

Stâncă Tare în primejdii,

Zid puternic de-adăpost,

Umbră dulce-n foc şi-n arşiţi şi căldură-n viscoliri,

toţi ne datorăm viaţa marii Lui milostiviri.

 

Lăudăm smeriţi pe Domnul, căci doar Domnul a făcut

tot ce este,

tot ce poate fi văzut

şi nevăzut,

tot ce vine şi rămâne,

tot ce-a fost şi n-a rămas,

tot ce creşte

sau se uscă

să-L slăvească într-un glas!

 

Lăudăm smeriţi pe Domnul în al serii ceas plăcut,

în al nopţii timp de veghe

sau de somn sub sfântu-I scut,

în a dimineţii vreme când un nou har aşteptăm,

toată ziua,

toată viaţa

noi pe Domnul lăudăm.

 

Lăudămu-L şi cu lacrimi,

lăudămu-L şi cântând,

căci prin toate ni Se-arată milostiv şi bun, şi blând,

şi prin toate nu doreşte decât bine să ne dea,

chiar şi-acelui care-şi are inima nespus de rea!

 

Lăudămu-Te pe Tine, Dumnezeule-ndurat

Ce nespusă bunătate pentru noi ai arătat,

Care le-ai făcut pe toate câte sunt şi le privim,

toate pentru câte Ţie, numai Ţie-Ţi mulţumim!

 

Te rugăm întotdeauna dă-ne duh şi dă-ne glas,

să Te lăudăm pe Tine în oricare zi şi ceas,

să Te lăudăm pe Tine cu oricare pas şi gând,

toată lauda se cade numai Ţie orişicând!

 

Numai Ţie să-Ţi înalţe laudele lor în veac

Necuprinsurile toate ce se fac şi se desfac,

tot nenumărul acelor care trec şi care vin,

– de-a Ta laudă să fie, Doamne, Universul plin!…

Amin.

 

*

*   *

 

„Cântecul religios este o rugăciune minunată. El ajută mintea să zboare la Dumnezeu; de aceea Sfântul Apostol Pavel îndeamnă pe coloseni să se deprindă şi să se înţelepţească cu psalmi, cu laude şi cântări duhovniceşti: «… Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I în Psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti!»“

 

Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă

Lasă un răspuns