AI UITAT!

Ai uitat, sărmane suflet, unde-ai fost cândva,
când plângeai şi nimeni, nimeni nu te auzea,
numai Domnul, nimeni altul
nu te auzea…

Ai uitat, ai uitat, ai uitat
Cine te-a salvat
şi Cui te-ai predat.
Mâine, când vei fi în munci,
cui mai strigi, cui mai spui,
cui mai plângi atunci?

Ai uitat iubirea Cărui pus-ai legământ
în genunchi, în plâns şi-n flăcări, până la mormânt;
numai Lui, la nimeni altul,
până la mormânt!

Ai uitat de Taina sfântă care te-a-nfiat,
de iubirea care-n lume te-a iubit curat;
numai Domnul, nimeni altul
te-a iubit curat!

Numai Domnul singur ştie cât ai pân’ la scrum;
dacă încă-i vreo nădejde, tu mai scapă-acum.
Numai Domnul, nimeni altul
te mai scapă-acum!

TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014