O, Iisuse Milostive, Domnul Slăvilor Senine,
iarăşi zbuciumatu-mi suflet se îndreaptă către Tine.
Pleacă-Ţi cu-ndurare ochii înspre-acest pământ de rele
şi primeşte-mi cu iubire glasul rugăciunii mele.
Iarăşi am căzut pe cale, istovit de greşuri multe,
şi nu-i nimeni să mai poată să-mi ajute, să m-asculte,
numai Tu… Eu vin la Tine cu-a păcatelor povară
şi-apăsat de-ndurerare, eu Te rog, Iisuse, iară,
Curăţeşte-mi tot adâncul sufletului meu de rele
şi prin harul Tău ’nnoieşte-mi iar lăuntrul vieţii mele,
Haina sufletului spal-o-n Sângele ce-a curs pe Cruce
şi mai albă ca zăpada ea se va albi atunce.
Din izvoarele iubirii, din sfinţenia din ele,
las-un strop, Iisuse Doamne, în potirul vieţii mele.
Paşii mei numa-n lumină ale Tale căi să-i poarte
drepţi, curaţi şi fără vină, după Tine pân’ la moarte.
Evanghelia iubirii a mea gură s-o vestească,
pân’ la capăt a mea viaţă pentru Tine să trăiască.
Sfântul Tău Cuvânt să fie călăuza vieţii mele,
care să-mi păstreze-un suflet şi un gând ferit de rele.
Şi o inimă curată, ca să Te urmez pe Tine,
până-n clipa când veni-voi Sus în Slăvile-Ţi senine.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
