Ce rari sunt oamenii care să aibă totdeauna o inimă bucuroasă! Și totuș aceasta este o poruncă a Domnului, și cine o calcă nu poate face acest lucru fără să întristeze pe Duhul Sfânt.
Iisuse, Fericitul Nostru Împărat, noi trebuie să-Ți cerem iertare că prea adesea ne-am purtat într’un chip nedemn de Tine, umblând triști și plângându-ne, ca cei ce n’au nădejde.
Noi spunem că suntem copiii Tăi… Și mărturisim că Tu ești veșnic viu și plin de putere . Și totuș atât de adesea sufletele noastre sunt lipsite de bucurie și umblăm triști înaintea Ta, ca și cei fără credință.
O, umple-ne Tu inimile de bucuria Ta și de o puternică încredere în Tine pentruca să nu Te mâhnim pe Tine prin fața noastră întristată și prin inima noastră lipsită de bucurie.
Că Tu ești Bucuria cea adevărată. El Iisus a spus: “Bucurați-va și veseliti-vă.” Deci nu numai bucuria din lăuntru ci și veselia dinafară trebuie să se vadă la noi cei care avem un Dumnezeu și credem într’o nădejde vie.
Sursa: Calendarul foii Isus Biruitorul pe anul de la Domnul 1948, întocmit de Tit I. Trifa și Traian Dorz
